între specialitățile medicale există una ce are tangență strânsă cu pastorația. Este vorba de psihiatrie. Probabil că nu va fi o exagerare să spunem că numeroși preoți au avut ocazia să se întâlnească cu situații când la unul dintre fiii lor duhovnicești s-au manifestat anumite ­tulburări emoționale, comportamentale sau de gândire. Pentru ­preot este important să distingă unde este păcat și unde este ­boală. De aceasta vor depinde multe particularități ale ­lucrării de îngrijire sufletească.
Din păcate, unii dintre slujitorii clerului și-au format ­părerea că asistența psihiatrică este inoportună în sine. Aceștia văd bolile sufletești fie ca pe un rezultat al lucrării duhului rău, fie ca urmare a vătămării păcătoase a sufletului. Uneori vedem cum unii dintre bolnavi se chinuie, suferă din cauza bolii, însă ocolesc cabinetul psihiatrului, chiar dacă acesta este ortodox. Din punctul de vedere al ­Ortodoxiei și al tradiției bisericești nu există motiv pentru a vedea vreo piedică în calea aplicării cunoștințelor psihiatrice în lucrarea păstorului de suflete. în pastorație pot și trebuie să fie aplicate mijloacele medico-științifice pentru a ajuta ­sufletele în greutățile pe care le întâmpină pe calea mântuirii. în ­mâinile păstorului, psihiatria este un mijloc auxiliar pentru a ­detecta nu păcatul, ci fenomenele patologice legate de ­bolile ­psihiatrice, adică sufletești, nu duhovnicești.
Dr. Dmitri Avdeev