Peste 300 de imagini şi o descriere simplă a gesturilor pe care le întâlniţi în viaţa de zi cu zi vă permit acum să vă specializaţi în decodarea gesturilor şi să vă amuzaţi decodând semnalele pe care vi le trimit interlocutorii dumneavoastra. Pornind de la modul de a strange mana cuiva si de la felul in care ne incrucisam picioarele sau ne incruntam putem afla ce climat mental si ce personalitate avem.

Cu ajutorul acestei carti puteti invata foarte usor care sunt atitudinile si pozitiile care va dezavantajeaza (si trebuie corectate) si care sunt pe cele care e bine sa le valorificati, pentru a le transmite celorlalti un semnal pozitiv privitor la personalitatea si capacitatile dumneavoastra.

Corpul este un teritoriu in permanenta miscare, o masa care se agita, un conglomerat de molecule care se exprima printr-o explozie de gesturi diverse si variate, cea mai mare parte dintre ele fiind total insignifiante.

Gesticulatii care nu corespund decat nevoii de a oferi cuvantului un relief gestual dublat de un decor emotional. Caci fiecare miscare a corpului este expresia unei reactii emotionale fara ca aceasta reactie sa fie totusi semnificativa.

Gestul devine limbaj atunci cand se repeta in mod constant, mereu in acelasi mod si intr-un context identic. Corpul este terenul de joc al gestului si relieful cuvantului. El ii ofera acestuia o a treia dimensiune.

Ea este rezultatul a trei decenii de observaţie, de curiozitate activă şi de cercetări empirice în interiorul unui continent uitat care abia cum începe să stârnească interesul publicului.

Fără această viziune „semantică“ a mişcărilor recurente ale corpului, limbajul gesturilor n-ar fi decât o digresiune plăcută, dar fără fundament psiho-anatomic. Nişte speculaţii, dintre care unele se dovedesc juste, amestecate cu interpretări fanteziste la care am aderat la începutul cercetărilor mele.

De exemplu, dacă subiectul vostru are mâinile încătuşate, deşi contextul poate modifica interpretarea generică, ştiind că încheieturile mâinilor reprezintă simbolic mecanismele de decizie sau de alegere, se poate afirma cu certitudine că mâinile încătuşate pot indica fie o indecizie, fie incapacitatea de a face o alegere. „Are mâinile legate“, cum se spune de obicei.

Mai rămâne totuşi un element legat de context. Este indecis sau refuză să facă o alegere?

Alt exemplu contextualizat: un ministru afirmă verbal că doreşte o schimbare în privinţa unui punct de litigiu cu colegii săi din guvern. In timp ce-şi exprimă dorinţa, lasă pleoapele în jos pentru o clipă.

Ce legătură poate exista între expresia abia perceptibilă şi conţinutul discursului? Pleoapele reprezintă graniţa dintre adevăr şi vis. Ministrul doreşte, dar ştie deja că dorinţa lui nu este decât o promisiune irealizabilă sau o minciună pioasă.

Exerciţiile de interpretare gestuală fondate pe baze psiho-anatomice sunt piatra unghiulară a sistemului pe care l-am pus la punct şi care face din semiotica gestuală un embrion de limbaj inteligibil…

Când alesul inimii voastre îşi pişcă lobul urechii stângi tot timpul, apucându-l între degetul mare şi arătător (de la mâna stângă, evident), are o fantasmă din care faceţi parte.

Plăcerea (degetul mare stâng) de a vă poseda (arătătorul stâng) este deja prezentă virtual în mintea lui sub forma unei fantasme (lobul stâng). Evident, contextul influenţează interpretarea acestei scene.

Dacă acelaşi gest este făcut de un client pe care încercaţi să-l convingeţi, nu vă gândiţi la cine ştie chestii, acesta îşi imaginează ce-o să facă pentru a vă obliga să mai lăsaţi din... preţ, iar fantasma lui se referă la beneficiul pe care o să-1 aibă. Cunoscând interpretarea acestei secvenţe gestuale pe care el o reproduce sub ochii voştri de o jumătate de oră, sunteţi în avantaj ...