Eugen Budau: Istoria literara e obligata sa consemneze, mai bine mai tirziu decit niciodata, numele scriitorului TOMA SPãTARU (Constantin R. Crisan, conform actului de nastere), nu numai ca pe un gest recuperator (despre romanul Zbateri, tiparit in 1958 la E.S.P.L.A., primul dintr-o serie de cinci volume nu s-a semnalat nimic in presa literara a timpului, din varii motive), marcand si in acest fel un destin dramatic, comun spiritelor vizionare, interogative si morale, ce au suferit in a doua parte a veacului XX supliciul umilintei in inchisoarea comunista), dar mai ales ca pe un eveniment literar in stare sa rastoarne ierarhii transate (inclusiv oportunist) in diverse tomuri de istorie si critica literara din 1960 pina in 2001, semn ca functia proteica a literaturii romane e o realitate vie, palpabila si surprinzatoare, incarcata de mobilitate, devoratoare de valori efemere in favoarea altora, mai dinamice, mai evidente. Destinul cartii se suprapune, in linii mari, traseului unei biografii tumultuoase, cu pete albe si pete negre, aidoma unui veac imprevizibil prin cauze si efecte tragice. Nascut intr-o familie de tarani plugari din Buda-Corbita, aproape de Tecuci (tatal sau, Radu, se tragea dintr-un neam de oieri ardeleni), la 16 noiembrie 1902, Constantin R. Crisan se dedica, deopotriva, carierei de invatator (este absolvent al ªcolii Normale din Birlad in 1921) si celei de preot (terminind, dupa echivalari si diferente scolare succesive, prima promotie a Seminarului Teologic din Husi in 1923). Ambianta culturala a Birladului (unde frecventeaza, printre altele, sedintele Academiei Birladene) isi va pune decisiv amprenta pe destinul lui Constantin R. Crisan, care va scrie poezie, nuvele, teatru, predici, colaboreaza la reviste, pregateste serbari si "face teatru satesc" (dupa propria-i marturisire), proiecteaza publicatii literare ("Orientari", 1932-1938, 1940, la Moinesti), semnind, din motive lesne de inteles, cu zeci de pseudonime, dintre care se va impune, prin amploarea scrierii, acela cu care semneaza prezentul roman. Cariera profesionala o incepe ca preot paroh al parohiei Valea Sosii, din comuna Poduri, linga Moinesti, judetul Bacau, unde este si invatator la scoala primara din Poduri. Constantin R. Crisan era, inca din tinerete, un om activ, dominat de morbul scrierii, lucrator in ale culturii de tip haretian, supus, in acelasi timp, unor experiente de ordin doctrinar (se apropie un timp de adventism), tendintei de a se perfectiona spiritual (urmeaza doi ani de Teologie la Bucuresti, cazind regulat la ebraica, si optiunii, in plan politic, pentru miscarea initiata de Octavian Goga. Romanul Zbateri este realizat in linia romanului traditional romanesc obiectiv, scris cu o mare forta epica, inregistrind istoria realista a comunitatii rurale de pe Valea Siretului mijlociu. Autorul nu apeleaza la procedeul evocarii melancolice sau usor ironice in radiografierea lumii anului 1936 si nici nu imbratiseaza stilul poematic (recognoscibil in cazul supermediatizatului roman, la vremea respectiva, Descult de Zaharia Stancu), aderind la forme clasice de expunere: romanul Zbateri face cronica unor evenimente rurale, generind o polifonie narativa in care se misca zeci de personaje, fiecare cu istorie proprie, dar strins legata de pitorestile locuri ale Mindrutei si imprejurimilor sale, prezentate emblematic. De altfel, subtitlul primului volum al romanului Zbateri, "Intimplari din Mindruta" a fost ales in mod voit, scriitorul suprapunind perfect lumea fictiva celei reale, cunoscuta in detaliu, intrucit se identifica in plan social, economic si psihologic, cu lumea spatiului natal din jurul Tecuciului. Prin tendinta de a epuiza orice eveniment din punct de vedere narativ, de a prezenta o societate umana in varianta ei rurala fara artificii stilistice, canoane si exagerari de natura psihologica, de esenta naturalista, romanul Zbateri, redus la primul volum, dezvolta incipient spiritul balzacian al autorului. Este vorba de uriasa forta epica, de proiectarea zecilor de personaje in cadrele drepte ale verosimilitatii, de impresia, uneori sufocanta, de real, pina si a sugestiilor de ordin olfactiv (cartea "emana" miros de pamint, de fin, de vita-de-vie, de padure, de noapte s.a., in imagini veridice, necontrafacute, aspre si duioase deopotriva, intr-un flux narativ desavirsit, cu un bun control al limbii, neostentativ populara si regionala. Toma Spataru e un excelent povestitor si un bun psiholog al scenelor colective (episodul prolog al incendiului pe aria boierului Ganuta e graitor). Fraza are ritm, curge in ton cu dramatismul povestii. Insesi secventele descriptive, lapidare si concrete, sunt contaminate de epic sau de forta lui, au tensiune interioara si uneori sclipiri de smaragd, ca in fragmentul (liric, de aceasta data) despre pamint, primavara: "Tot pamintu-i innoit cu haine negre. Numai ogoarele de griu bat in verde. Pe unde-i pamintul gras, griu-i deasupra gleznei; bate in negru si incepe a se valuri, usor, cind adie vintul. Pe unde-i coasta, hlei, verdele-i spalacit, firele rare si subtiri. Dar daca ploua, se face si pe-acolo. Bobul iese mai plin, mai mare, rotund si greu, pe indoitura sau pe ses..." Romanul Zbateri reprezinta, dincolo de orice ierarhizare, o izbinda literara in plina literatura proletcultista (desi Toma Spataru face si o concesie de la constiinta cind scrie: "Rusii si-au ispravit socotelile cu boierii, cu hotii lor, vor sa inceapa a trai ca lumea..."). E greu, dupa aproape jumatate de veac sa-i consemnezi valoarea in raport cu timpul cind a aparut si a fost interzis lecturii sau acum, la o noua editie, intr-un alt secol si un alt mileniu.Toma Spataru (cf. actului de nastere, Constantin R. Crisan) s-a nascut intr-o familie de tarani plugari din Buda-Corbita, aproape de Tecuci la 16 noiembrie 1902. Este absolvent al ªcolii Normale din Birlad in 1921 si al Seminarului Teologic din Husi in 1923. In primii ani de dupa terminarea scolii, frecventeaza sedintele Academiei Birladene, scrie poezie, nuvele, teatru, predici, colaboreaza la reviste, pregateste serbari si "face teatru satesc" (dupa propria-i marturisire), proiecteaza publicatii literare ("Orientari", 1932-1938, 1940, la Moinesti). Semneaza, din varii motive, cu zeci de pseudonime, dintre care se va impune, prin amploarea scrierii, acela cu care semneaza romanul Zbateri. Cariera profesionala o incepe ca preot paroh al parohiei Valea Sosii, din comuna Poduri, linga Moinesti, judetul Bacau, unde este si invatator la scoala primara din Poduri. Dorinta sa de a se perfectiona spiritual se concretizeaza si prin frecventarea timp de doi ani a cursurilor Facultatii de Teologie la Bucuresti, dar cade regulat la ebraica. In aceasta perioada, simpatizeaza in plan politic cu miscarea initiata de Octavian Goga. Primele sale tiparituri au forma unor cateheze si apar intre anii 1925-1927: Patima, Moinesti, Cercul Pastoral, 1925; Unirea, Lugoj, Editura Baciu, 1926; Trei conferinte, [Moinesti], 1927. Adevaratul debut literar, chiar daca nu lipsit de conotatii religioase, are loc odata cu poemul (structurat in 18 psalmi), Cintarea Mintuirii Mele, Moinesti, 1927.Aceasta este pentru Constantin R. Crisan o perioada de intensa activitate in plan cultural (ca preot, invatator, publicist, scriitor), leaga prietenii literare (cu avocatul si poetul umorist Al. Gheorghiu-Doinaru din Moinesti, cu prozatorul si omul de scoala B. Jordan din Ismail), iar la Bacau ii cunoaste pe G. Bacovia si Agatha Grigorescu-Bacovia, pe avocatul si scriitorul I.I. Stoican si pe pedagogul Grigore Tabacaru. Colaboreaza la "Bilete de papagal" si scrie pagini intregi de poezii, piese de teatru, nuvele si romane - manuscrise netiparite pina azi. Dupa 1935 se apropie tot mai mult de legionari, cunoscindu-l pe Zelea Codreanu. In 1940, anul rebeliunii legionare, devine pentru scurt timp inspector scolar general, dupa care pimeste spre pastorire Parohia Grigoreni, unde unde va ramine tot timpul razboiului. Constantin R. Crisan e arestat pentru citva timp in timpul dictaturii antonesciene. Dupa 23 august 1944, este inspector scolar si bisericesc, organizeaza comitete satesti, face reforma agrara, este delegat la numeroase congrese ce aveau sa pregateasca terenul pentru instalarea puterii sovietice de la noi. In plan cultural, scrie si regizeaza piese muncitoresti, colaboreaza la presa "progresista" din Bacau, dar si la "Gazeta literara" ori la "Contemporanul", este inclus in culegerile literare regionale "Plaiurile Bistritei". Este arestat pentru prima data intre 15 aprilie 1952 si 1 septembrie 1954; face detentie la Canal (unde il cunoaste pe poetul Andrei Ciurunga). Reintors acasa, din 1954 oficiaza ca preot la Parohia Rus-Ciutea, linga Bacau. 1958 este anul aparitiei (la E.S.P.L.A.) a primului (si unicului) volum tiparit, intitulat Intimplari din Mindruta, al romanului Zbateri, care urma sa aiba cinci volume. Romanul a avut o primire speciala din partea oficialitatilor vremii: 10.000 de exemplare au fost scoase de pe piata, iar bibliotecile au trecut romanul la index. Acest roman reprezinta motivul pentru care este arestat a doua oara (intre 15 august 1959 si 10 august 1964); in actul de detentie se specifica faptul ca este condamnat pentru activitatea "antidemocratica" anterioara, din perioada 1933-1937. Fiind inchis la Aiud, isi executa detentia la sectia a XI-a (comitetul de lectori si sectia preoti), unde il cunoaste pe Bartolomeu Anania. Dupa eliberare, citiva ani mai oficiaza ca preot al Parohiei Deleni, comuna Helegia. Desi publica nuvele si povestiri in revista bacauana Ateneu, incearca sa-i fie montata o piesa de teatru, revizuieste romane mai vechi si mai noi, realizeaza o noua versiune la Cintarea Mintuirii Mele (1973), nu i se mai permite sa editeze nimic. Moare la Bacau, la 24 martie 1985.