Convorbirile acestea au izvodit din împreuna sfătuire cu parte din arhiereii Bisericii Ortodoxe Române cu privire la Asociaţia Oastea Domnului. Ele au fost, mai întâi, găzduite de săptămânalul Iisus Biruitorul – publicaţie a Oastei Domnului, una din cele mai reprezentative apariţii publicistice ale arealului ortodox din România –, în cadrul rubricii Personalităţi de seamă despre Oastea Domnului. Proiectul acesta editorial s-a profilat pe parcursul câtorva ani, vreme în care am contactat marea majoritate a ierarhilor, invitându-i la dezbatere, la povăţuire şi cuvânt de dojană sau de îmbărbătare pentru membrii acestei Mişcări. Mulţi dintre cei contactaţi au răspuns cu toată dragostea şi aplecarea de suflet unei astfel de invitaţii, regăsindu-se în aceste pagini. Migrarea lor din pagină de ziar între coperte de carte e o bucurie a lucrului împlinit, a gestului ajuns expresie de dragoste şi consideraţie pentru un anumit segment al Bisericii, aflat în dinamica binecuvântată a mersului către Împărăţie, sub oblăduire arhierească. Cu fiecare întâlnire şi înfiripare a con-vorbirii asupra acestui subiect s-a născut, în primul rând, bucuria vederii faţă către faţă a unor oameni care, dincolo de aşezarea lor în actul slujirii, s-au dovedit interlocutori de o suavitate gingaşă, aleasă, cu inima deschisă către cei ce le veneau în întâmpinare pentru sfat şi binecuvântare. Unele dintre interviuri sunt supuse vămuirii vremii, în sensul că se referă la un anumit context, care ulterior a comportat metamorfoze de nuanţă. Astfel, unii dintre arhiereii care, la momentul realizării materialelor, se aflau în aşezarea de episcop, ulterior au fost chemaţi la slujirea întru mitropolit. Alteori, zonele circumscrise unei anumite ascultări arhiereşti au cunoscut etapele unei anumite reorganizări administrativ-teritoriale bisericeşti, ceea ce a dus la punctarea unor realităţi diferite, faţă de situaţia de fapt, de acum. Toate aceste convorbiri însă, dincolo de aceste aspecte contextuale, poartă în sine vocaţia cuvântului care face bucurie, a cuvântului care creşte înălţările întru devenire duhovnicească. Ele sunt cu atât mai preţuite cu cât vin din partea unor arhierei care, în marea majoritate, au cunoscut Oastea Domnului „la ea acasă”, adică în modul ei propriu de manifestare şi de legitimare ca fiică a Bisericii Ortodoxe Române şi formă de angajament în profilarea unei paradigme misionare care transgresează, iată, un alt secol de existenţă. Am considerat necesar să inserez, în deschiderea acestui volum, o convorbire cu Gheorghe Precupescu, unul dintre membrii marcanţi ai Mişcării Oastea Domnului, cel care e dătător de seamă pentru mersul misionar şi editorial a unei importante laturi a specificităţii de manifestare a acestei Lucrări. Cu el am punctat liniile de forţă ale Oastei Domnului, pornind de la elementele de istoricitate şi demers constitutiv al acestei Mişcări, pentru a ajunge, apoi, la aspectele sensibile de manifestare ale ei.

De asemenea, ca un gând de pioasă recunoştinţă, am bucuria de a prefaţa cartea cu un cuvânt al Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de vrednică pomenire, pe care mi l-a trimis la doar câteva zile după parcurgerea manuscrisului. Prea Fericirii Sale şi distinşilor arhierei, fiiască sărutare de dreaptă!...

În cuprinsul acestui volum, sunt întâlniţi următorii arhierei: P. F. Teoctist, P. F. Daniel, Î. P. S. Laurenţiu Streza, Î. P. S. Antonie Plămădeală, Î. P. S. Teofan Savu, Î. P. S. Nicolae Corneanu, Î. P. S. Bartolomeu Anania, Î. P. S. Irineu Popa, Î. P. S. Serafim Joantă, P. S. Daniil Stoenescu, P. S. Lucian Mic, P. S. Visarion Bălţat, P. S. Gherasim Putneanul, P. S. Gherasim Cristea, P. S. Nicodim Nicolaescu, P. S. Gurie Gorjeanul, P. S. Ioachim Bacăoanul, P. S. Vasile Someşanul şi P. S. Damaschin Coravu.