Un rol impresionant în dezvoltarea ştiinţei moderne este jucat de teoria punctului critic. Originea se află în Grecia Antică, prima problemă extrem de cunoscută fiind problema izoperimetrică ( Zenodor, sec II î.Hr.): pentru un număr natural dat n, să se detremine poligonul cu n laturi ce are aria maximă, perimetrul fiind fixat. Formulat explicit de Euler şi Maupertuis (1744), principiul acţiunii minimale a reprezentat fundamentul unei noi discipline, situată la frontiera dintre matematică şi fizică: calculul variaţional(...) Primele două capitole au caracter introductiv. Capitolul 1 conţine o prezentare concisă, în limitele necesităţilor lucrării, a unor rezultate de bază de topologie generală, iar capitolul 2 este dedicat unei expuneri succinte a varietăţilor diferenţiabile. Capitolele 3 şi 4 constituie o introducere în teoria punctului critic. Capitolele 5-11 conţin elemente de teorie Morse şi aplicaţii (...)