Ieşită parcă din faldurile violetului burg bacovian, maşinăria fantastică a lui Poe şi binecuvântarea lui Urmuz, Mama Sonya, cartea de povestiri a lui Nichita Danilov, ne aduce aminte de halucinanta cutie a Pandorei, din care degetele de prestidigitator ale autorului scot din întuneric în lumină, desfăşurându-le în faţa ochilor uimiţi ai cititorului, un evantai de tablouri absurde, fabule bufone şi circuri babilonice, toate rod al unui puternic morb existenţial venit din sfera inconştientului colectiv...

„Nichita Danilov are o fantezie inepuizabilă, asociată în mod neobişnuit cu o seriozitate maximă, ireductibilă, aproape sumbră. El sculptează fluturi în marmură neagră.“
Alex. Ştefănescu

„Nichita Danilov se dovedeşte un subtil manipulator al codurilor freudiene, transferând sugestiile psihicului convulsiv către codurile realităţii imediate (Freud numea operaţia «dislocare-condensare»). «Monştrii» lui sunt, de aceea, mai degrabă reflecţii disproporţionate ale unui univers familiar reprimat (acel Unheimlich al psihanalizei vieneze), şi nu «lucruri în sine». La o perspectivă ceva mai atentă, este posibil ca, în spatele măştilor lor groteşti, să ne regăsim noi înşine, pierduţi în interminabile introspecţii.”
Codrin Liviu Cuţitaru