"Dupa romanul Carte de identitate, viziunea critica a lui Juan Goytisolo se radicalizeaza progresiv, impunandu-i trecerea de la tehnica realismului traditional la antirealismul acelui moment innoitor si autonom al prozei din deceniul al saptelea, marcat de Beckett, de Borges, de Calvino.
Irealitatea imediata a lui Blecher umple intreg spatiul noului roman antiroman cu halucinantul prezent etern al mitului si deopotriva (ba chiar indeosebi) al demitizarii nihiliste.
Juan fara de tara devine implicit o analiza spectrala a procesului de restructurare a datelor realului intr-un plan fictional, incarcat de intreg zbuciumul omului modern in cautarea unei identitati incerte si fisurate, dar nu mai putin (in ciuda tagadei) infiorate de nostalgia unitatii pierdute." Andrei Ionescu