Demersul ştiinţific de faţă propune atenţiei o problematică încă actuală, aceea a statului de drept, privit exclusiv din unghiul de vedere al relaţiei sale cu exerciţiul uneia dintre funcţiunile statului, anume cea judecătorească. Preocuparea pentru subiect avea să fie dictată de cel puţin două raţiuni: pe de o parte, actualitatea permanentă şi greu de contestat a temei statului de drept, explicabilă doar prin actualitatea nevoii de a căuta mijloacele concrete pentru a face din concept o evidenţă, iar pe de altă parte, intenţia de a aborda o atare problematică dintr-un unghi nou, acela pe care îl provoacă fenomenul justiţiei şi al jurisprudenţei sale în zilele noastre. îndeobşte cunoscut, dezvoltat în cadrul preocupărilor de determinare a unei relaţii între stat şi drept, conceptul de stat de drept avea să evoce o construcţie juridică de mare interes ştiinţific, cu o istorie ce menţine vie preocuparea pentru cercetare timp de câteva secole; astăzi însă, riscul de a-l lăsa să alunece pe panta unei peioraţii, prin rostirea sa cu uşurinţă, poate prea des şi aproape stereotip, avea să determine insistenţa de a găsi calea pentru revigorare, prin apelul la substanţa a ceea ce se dorise dintru început. Căci, deşi seducătoare, reuşitele ştiinţifice ale doctrinarilor ori opiniilor exprimate de diverşi actori sociali aveau să vădească drept imposibile atât epuizarea subiectului cât şi dublarea lui de o realitate care să-i confirme importanţa.
în faţa unei atare constatări, lucrarea porneşte de la o convingere, devenită premisa de esenţă a întregii analize. Aceasta se circumscrie ideii că, dincolo de toate încercările de definire propuse în timp, cercetarea subiectului din perspectiva domeniul justiţiei şi a jurisprudenţei sale insistă asupra exigenţei ca dreptul invocat în sintagmă să fie unul just, iar justeţea acestuia, ca parametru necesar, nu se poate proba decât în relaţie cu practica, cu dinamica socială, cu experienţa. Analiza evită cu consecvenţă un discurs liniar, de natura unei aduceri la cunoştinţă, fiind preferată o tratare preponderent critică, în sens constructiv, a problemelor semnalate, conferindu-le adesea posibile soluţii.
Lucrarea se adresează unui spectru larg de potenţiali cititori, jurişti şi nejurişti, preocupaţi de dimensiunile problematicii tratate. Faţă de toţi aceştia, lucrarea îşi declară intenţia de a constitui o invitaţie la reflecţie. Cât despre opţiunea de abordare aleasă, ea rămâne, ca orice demers ştiinţific, un punct de vedere.