Cu o vocaţie demistificatoare, Sorina Sorescu propune în această monografie o înţelegere fără entuziasme şi fără retorisme a operei şi omului I. D. Sîrbu. Scriitorul a căzut pradă nevoii naţionale de a-şi argumenta pasivitatea în timpul comunismului prin scormonirea în sertare după literatura secretă. Construirea unor noi mituri a fost pasul imediat următor. Demersul Sorinei Sorescu vine, aşadar, în răspăr cu elanurile generale, scopul nefiind unul demolator, ci cultivând rostirea în întregime a adevărului.
„«Cazul» I. D. Sârbu se instrumentează o dată cu descoperirea faptului că «ruptura ideatică şi stilistică» dintre postume şi antume este înşelătoare. Disidenţa jurnalistului fără jurnal rămâne mulă vreme implicită şi fără mari riscuri, adaugă Sorina Sorescu, iar când ajunge să se exprime, aceasta se va întâmpla exclusiv «în spaţiul tăinuit la intimităţii». Numai în «textele de sertar» dogmatica speranţei face loc patosului escatologic. Cartea Sorinei Sorescu va dinamita multe prejudecăţi şi se va înscrie, cu certitudine, în rândul contribuţiilor monografice fundamentale” (Constantin M. Popa, „Mozaicul”, nr. 5 / 1999).
264 pagini.