• 1. LICITAŢIE ȘI POZARE - Boxul este sportul în care şi câştigătorul este bătut măr
• 2. MITOCANUL EROU - Dacă toţi am gândi la fel, ce rost ar mai avea cursele de cai?
• 3. DILEMA PRIZONIERULUI - Dacă vezi gratii în faţa ta, încă nu înseamnă că tu eşti cel încarcerat. Poate că tu eşti cel care stă afară
• 4. REGULA DE AUR - Dacă doi oameni acţionează diferit, asta nu înseamnă că nu fac acelaşi lucru
• 5. CACEALMAUA - Unii yoghini sunt în stare să-şi străpungă toracele cu un ac. Dar totul e o şmecherie; între timp îşi împing inima la o parte

SURSELE DIVERSITĂŢII

• 6. TEORIA JOCURILOR A LUI JOHN von NEUMANN - Este dovedit matematic că în multe cazuri cea mai raţională modalitate de a lua o decizie este aruncarea unei monede
• 7. CONCURENŢA PENTRU UN SCOP COMUN - Inocenţa e cel mai greu de iertat
• 8. ULII ŞI PORUMBEI - Altruistul se sacrifică în primul rând pentru el însuşi
• 9. SOCIALISMUL ŞI LIBERA CONCURENŢĂ - Până se bat ei pentru pradă, tu poţi s-o iei
• 10. JOCURILE PARTICULELOR ELEMENTARE - O femeie e totuşi mai previzibilă decât un electron

PSIHOLOGIA RAŢIONALITĂŢII

• 11. MĂ IUBEŞTE, NU MĂ IUBEŞTE - Cel care rupe petalele unei flori, se întreabă de fapt dacă el însuşi iubeşte
• 12. IRAŢIONALITATE RAŢIONALĂ - Creierul meu pricepe, dar nu şi eu
• 13. RAŢIONALITATEA COLECTIVĂ - întotdeauna vei fi căutat prima oară în ascunzătoarea cea mai bună
• 14. DIVERSITATEA GâNDIRII - Este raţional ca gândirea umană să fie iraţională
• 15. MULTE CĂI DUC SPRE NIRVANA - Cu toţii suntem la fel, dar altfel

Index
BIBLIOGRAFIE

Această carte este despre raţionalitate, cu toate că e posibil ca aşa ceva să nici nu existe în realitate. Multe date arată că, în esenţă, gândirea umană nu este raţională; suntem iraţionali chiar şi în problemele pentru care soluţia optimă o reprezintă logica pură. Aceste aspecte au fost discutate în detaliu în cartea mea észjárások (Moduri de gândire). Cartea actuală nu se bazează pe cea anterioară, mai degrabă o completează: reprezintă o analiză a aceleiaşi probleme, dar de data asta din perspective teoriei jocurilor relevată de Jonh von Neumann. Nu voi intra în caracterizarea profilului matematic al cărţii, deoarece nu are aşa ceva. în această carte cititorul nu va întâlni formule matematice, raţionamentele matematice în schimb nu au putut fi evitate. înţelegerea conţinutului cărţii nu presupune însă mai mult decât cunoaşterea celor patru operaţii aritmetice. Cu toate acestea, nu vă pot promite că va fi o lectură uşoară. Pentru a mă apăra pot apela la cuvintele lui Karinthy Frigyes: „nu eu sunt complicat, ci subiectul despre care vorbesc”.

Stilul cărţii: eseu. în primul rând o recomand ca şi lectură, dar în carte se regăsesc şi informaţii care pot fi integrate în tematica unor cursuri academice, cu toate că în scrierea sa nu m-am ghidat după regulile generale de elaborare a manualelor: materialul să fie uşor de asimilat şi de predat, uşor de evaluat, fiind irelevant dacă însăşi cartea este una plictisitoare. Mai degrabă mi-am propus să satisfac cerinţele Cititorului căruia îi plac aventurile intelectuale. Totuşi, m-am simţit oarecum obligat să delimitez clar teoriile diferitelor discipline ştiinţifice de ideile care reflectă propria-mi viziune. Primele le-am marcat prin folosirea persoanei intâi plural, iar în cazul celor din urmă am folosit persoana întâi singular. Cu toate că nici primele nu pot fi acceptate ca şi revelaţii indiscutabile, sper ca cele din urmă să incite la discuţii şi ruminaţii. Nu am vrut să afectez fluenţa lecturii respectând în mod acurat criteriile de citare şi trimitere la surse bibliografice. Am reuşit să rezolv această problemă, indicând la sfârşitul cărţii în Glosarul de termeni şi Indexul autorilor şi sursa bibliografică utilizată.

Cartea se împarte în trei părţi. în prima parte sunt prezentate noţiunile de bază ale teoriei jocurilor şi o serie de jocuri sau situaţii reale, care surprind foarte bine problematica teoriei, precum şi modul specificde abordare a unor probleme psihologice şi morale din perspective acesteia. A doua parte este probabil cea mai dificilă parte a cărţii. Sunt prezentate implicaţiile principiilor teoriei jocurilor în domenii precum: matematică, psihologie, evoluţionism, economie şi mecanică cuantică. A treia parte reprezintă o convergenţă a diferite raţionamente, apparent disparate. Această parte este dedicată în exclusivitate psihologiei, în cadrul acesteia, gândirii raţionale, care nu e nici pe de parte identică cu gândirea logică.