Stiinţa actuală pare tot mai mult influenţată de hermetism şi de gnosticism. Am putea crede că ne aflăm într-o situaţie asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrşitul antichităţii clasice. Precum şcolile gnostice de atunci, multe şcoli sau mişcări ştiinţifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil şi un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoştiinţifice, promovate de o puzderie de guru salvatori.