Debutul editorial al lui Bogdan Dumitrescu, SMS, evoca subtil, in maniera borgesiana, cararile ascunse ale sufletului, avind ca tema centrala esecul, transformarea lumii in imagini false, copii imperfecte ale unor repere care nu mai exista. Aflata la confluenta prozei si a poeziei (forma de evocare – „mesaje text” – avind destule sanse sa capete notorietate pentru astfel de scieri), cartea invaluie si dezvaluie imagini si figuri, incheindu-se in punctul din care a inceput, intocmai ca o rola de film rulata invers.

„Bogdan Dumitrescu citise proza la cenaclul «Litere», pe vremuri, apoi l-am pierdut din vedere. Cu atit mai mult m-am bucurat, ca-n parabola fiului risipitor, cind a reaparut printre noi, si inca purtind in brate un manuscris de frumoase si incitante proze scurte. El este ultimul mohican al cenaclului pe care-am avut onoarea sa-l conduc cu un deceniu in urma si care-si poate face de-acum bilantul complet. Salut deci un nou prozator, fantast si colorat, autor de parabole surprinzator de gratioase, dar si intelepte, venind din Cortazar sau Borges la fel de mult ca si din postmodernii americani. Tema centrala a mai tuturor micilor poeme in proza din acest volum este derealizarea, transformarea lumii in copiile fara original ale lui Baudrillard. Reconstruirea realului de catre medii, advertising, film, cartoons, benzi desenate e deconspirata aici intr-un discret spirit elegiac. Exista in SMS pagini desavirsite, de o poezie autentica, dincolo de orice teza sau tematica impusa. Ele sint suficiente ca sa valideze un debut literar foarte interesant, intr-o zona in care putini prozatori din noul val s-au incumetat.” (Mircea Cartarescu)