Cunoscut publicului roman ca unul dintre primii scriitori ai secolului XXI, Milorad Pavic cucereste din nou printr-un roman inconfundabil, tulburator, care porneste de la credinta ca exista, dincolo sau alaturi de trupul nostru pamantesc, si un trup al sufletului.
Romanul este construit din povestea a trei cupluri din vremuri si locuri diferite: primul, în lumea de azi, cel din naratiunea cadru, este reprezentat de Liza Swift si sotul ipostaza conventionala a autorului; al doilea isi construieste povestea de dragoste fascinanta in Venetia anului 1764, in vremea Carnavalului (Zaharija Orfelin, tipograf si corector Anna Pozze); al treilea ii are ca protagonisti pe ieromonahul Gavril si frumoasa slujnica Aksinia, traitori tot în secolul XVIII, in primele decenii, la Sent Andrej, „pe Dunare, la o ora de trap de la Budapesta spre Nord”. Ce ii leaga, dincolo de revelatia iubirii? Cautarea unor semne ale celuilalt trup: inelul de piatra care îsi schimba culoarea pe deget vestind dragostea, fericirea sau sanatatea, „Lacrimile Maicii Domnului” si stihurile magice.
„Acest celalalt trup al nostru duhovnicesc este alcatuit din amintirea trupului nostru pamântesc si din nadejdea acelui trup pamantesc ca n-o sa moara chiar de tot, ci ca se va asemui lui Hristos care ne întareste în aceasta nadejde prin învierea Sa. Caci sufletul poarta în amintire urma sau imaginea trupului sau zic care e mort si se întoarce în tarana, dar pe care-l poate însufleti.