De ce sa ne mai racim gura vorbind despre bienalizarea productiei artistice,cind pare ca nu mai exista oras care sa-i poata sustrage?
De ce sa analizam o megaexpozitie ca documenta,care -asemeni unei planete pitice pe orbita ei_intra,o data la cinci ani,in cimpul artei,ca sa dispara apoi iarasi in negura universului?Sau bienala de la Venetia,care isi tine cu o rutina paralizanta rangul de olimpiada de arta,desi para sa aiba toto atat de putin de a face cu sec. al XXI-lea ca si restul Venetiei? Oare toate aceste sate ale artei construite potemchinist tot la doi,la trei sau la cinci ani,spre a fi de indata iarasi darimate,au cu adevarat atata importanta incat sa merite o analiza dataliata?