Cu câteva excepţii, autorii prezenţi în paginile culegerii au publicat deja unul, două sau chiar mai multe volume. Cu toate acestea, aproape toţi sunt încă în căutarea tonului propriu. Se poate observa un anume stil imprimat de îndrumătorii / îndrumătoarele lor, dar e greu de spus că ar forma una sau două grupări stilistice. Sub acest raport, tinerii autori dâmboviţeni se înscriu în diferitele tendinţe şi stiluri ale poeziei româneşti din ultima vreme. Gestul nostru de a le consacra tinerilor poeţi dâmboviţeni acest număr al „Caietelor Litere” (câţiva dintre ei au fost incluşi, cu alte texte, şi în primul număr al acestora) este o formă de susţinere şi de încurajare, într-un timp nu aşa de prielnic creaţiei pe cât ne-ar plăcea s-o credem, şi o încercare de solidarizare a lor nu neapărat cu un grup literar, dar cu un spaţiu de spiritualitate pe care l-am vrea cu adevărat renăscut.