Cartea de faţă are (ca miză) temeritatea de a aşeza alături scriitori importanţi din trecut sau din prezent şi de a plasa printre ei şi câţiva autori dâmboviţeni de astăzi, integraţi sau nu grupării constituite în jurul revistei „Litere” sau în cadrul Societăţii Scriitorilor Târgovişteni. Principiul ce guvernează această logodnă (care sper să nu fie o mezalianţă) este unul al obiectivităţii, al măsurii şi al raportării oricărei lucrări şi oricărui autor la aceeaşi scară valorică. Am scris şi încerc să scriu fără parti-pris-uri zonale, dar şi fără complexe provinciale, conform încredinţării că nu există decât o singură literatură română, dar că ea se poate face (atunci când se face) oriunde. Dacă am reuşit sau nu să păstrez dreapta măsură, va decide cititorul.