Peisajul nostru editorial, extrem de bogat în ultimii zece ani (zilnic apar în ţară sute, poate chiar mii de cărţi), ne sugerează fiecăruia dintre noi selecţia şi orânduirea autorilor şi volumelor care aşteaptă lectura după criterii strict personale. Unii preferă cărţile de istorie, alţii pe cele de beletristică (povestiri, nuvele, romane, versuri), o a treia categorie pe cele de eseuri, de critică literară sau de istorie. Aici valorile sunt aidoma unor plante şi flori ce-şi răspândesc aromele pe aripile vântului şi-şi etalează, pentru cine vine să le vadă şi să se bucure de ele, milioanele de culori, de nuanţe şi forme... După criterii subiective au fost „culese” şi cărţile despre care am scris în volumul de faţă. La capătul lecturilor şi după ce mi-am văzut însemnările adunate între coperte, mi s-a părut că aprecierile pot constitui un virtual reper şi în orientarea cititorilor, mai ales a celor tineri către anume scriitori şi anume opere. Aşadar, un posibil ghid de lectură? De ce nu?