Dumitru Cerna crede in cuvinte, in stiinta lor de a spune ceva adanc, important, ultim, cutremurator. Tot ce are de facut poetul e sa stea in calea lor. Poezia nu e vistiernic al fiintei, ci promisiune de fiinta. El nu-si traduce prea-plinul, ci isi ofera, increzator, golul infiorat de spaime, sperand sa-l locuiasca, in cele din urma, un sens. (Irina Petras)