Prozatorul Stefan Goanta (vezi si romanele Zodia Tarului, trilogia Popescu E. Napoleon, povestirile din Moartea e facultativa) isi descrie astfel noul volum: „intr-un trecut predestinat sa ne ramana vecin si pe care noi insine l-am condamnat sa traiasc si mort, tara ni se umpluse de multime de altare de nisip in care, in limba cizmei si a lantului, se propovaduia... credinta ateistt. Tarandu-se pe iluzoria cocoasa a trainiciei mincinoase a nisipului – avorton al pietrei – pe falfaitul (blasfemie!) unui drapel si al unui imn, pe ratacirea tampa care a binecuvantat cu venin, cenusa si aluat de sange istovit de bici si tarana istovita de atatia pasi, vremea oricum, a fost si ea de fata... Dar cum si firele de iarba stiu sa lupte pana la moarte cu talpile spinoase, patul de zapada s-a transformat an economicosul sicriu al patului lui Procust. Pribegit din viata, un om alungat a descoperit o mandra pustietate, iar aceasta, de dragul mangaierii mainilor lui, i-a oferit drept multumire pana si nemaipomenitul vin de piatra...” Cele trei microromane – Altarul de nisip, Patul de zapada, Vinul de piatra – adunate sub titlul celui din urma, transmit o morala: Nu tot ce traieste traieste si nu tot ce moare moare.