Primul tiraj – cel din 2009, al ediţiei a II-a – s-a epuizat, dar lucrarea ne este cerută în continuare. Pentru a veni în întâmpinarea noilor solicitări, editura noastră a pregătit această prelungire de tiraj – prezentată într-o nouă „haină” editorială.

P r e f a ţ ă
la ediţia I

Aceasta este prima carte de Farmacologie generală, în limba română, în care se tratează în exclusivitate noţiunile specifice şi legile generale ale proceselor şi fenomenelor farmacologice.
Cartea se adresează:
 studenţilor în Medicină şi Farmacie, începători în ştiinţa farmacologiei;
 absolvenţilor ce prepară examenul de licenţă şi concursul de rezidenţiat;
 rezidenţilor în specialităţile de Farmacie Clinică, Laborator farmaceutic şi Farmacie generală;
 rezidenţilor în Medicină, ca material ajutător pentru practica farmaco-terapeutică;
 farmaciştilor şi medicilor, ca material de reactualizare şi perfecţio¬nare continuă în domeniul farmacologiei şi farmacoterapiei.
Pentru avansaţi, sunt utile exemplele practice prezentate în numeroasele tabele ale cărţii.
Această carte este în primul rând un manual de învăţământ – şi numai în al doilea rând un ghid practic pentru profesionişti. De aceea, cartea are o construcţie didactică, schematică, uşor de abordat atât de către începători, cât şi de către profesionişti.
Tot din considerente didactice, se acordă o anumită redundanţă unor noţiuni de bază şi unor fenomene foarte importante, care sunt reluate la diferite capitole, fiind astfel puse în valoare în contextul respectiv.
Prezentarea fiecărei noţiuni şi a fiecărui fenomen este însoţită de exemplele cele mai concludente din farmacologia practică. Tabelele nu sunt exhaustive, ci conţin acele exemple care trebuie strict cunoscute şi reţinute, fiind alese după criteriile semnificaţiei şi frecvenţei de implicare în fenomenul discutat. De aceea, de cele mai multe ori, aceste exemple nu sunt listate în ordine alfabetică, ci în ordinea importanţei.
în această carte de Farmacologie generală, sunt dezvoltate în capitole separate (cap. 3, 4, 5, 7, 8, 9) cele 6 ramuri mari ale farmacologiei; trei funda¬mentale (farmacocinetica, farmacodinamia, farmacotoxi¬cologia) şi trei aplicative corespunzătoare (farmacografia, farmacoterapia, farmacoepidemiologia).
întrucât la ora actuală nu există o carte românească de Farmacie Clinică practică, ramurile aplicative (farmacoterapie şi farmacografie) sunt dezvoltate de manieră să poată constitui o bază de studiu de Farmacie Clinică, utilă atât pentru studenţi, cât şi pentru rezidenţii în specialitate.
Cartea începe cu un capitol cu noţiuni de Biofarmacie (cap. 1), consacrat biodisponibilităţii medicamentelor, în completarea noţiunilor de farmacocinetică.
Locul şi mecanismele de acţiune farmacodinamică, din cadrul ramurii de farmacodinamie, sunt dezvoltate într-un capitol separat, de Farmacodinamie fundamentală (cap. 6), luând în consideraţie imensa cantitate de date acumulată şi covârşitoarea lor importanţă pentru înţelegerea fenomenelor farmacologice şi a farmacoterapiei.
Stările fiziologice speciale (sarcină, nou-născut, vârstnic), stările patologice, precum şi aspectele de cronofarmacologie şi farmacogenetică sunt tratate, la fiecare fază şi etapă farmacologică, ca factori care pot influenţa efectul medicamentelor, considerând că la ora actuală nu dispunem încă de suficiente date, pentru a putea fi tratate în capitole separate.
Ultimul capitol (cap. 10) este consacrat Farmacologiei cibernetice - informaţionale, care reprezintă o prioritate absolută într-o carte de farmacologie. în acest capitol se abordează aspectul informaţional al farmacoterapiei şi se prezintă medicamentul ca semnal ce interferează cu semnalele biologice şi care acţionează asupra unor mecanisme de reglare cibernetică. Sunt prezentate, într-o formă didactică sintetică, concluziile la care a ajuns autoarea în studiile teoretice şi experimentale pe care le-a realizat în anii 1985 – 1997, în scopul introducerii concepţiei informaţionale în farmacologie.
Colecţia de lucrări teoretice şi experimentale, comunicate şi publicate în ţară şi în străinătate de autoare, privind concepţia informaţională aplicată la farmacologie, a fost apreciată, de Academia Română, cu premiul „C. I. Parhon”, pentru anul 1994.
Autoarea

P r e f a ţ ă
la ediţia a II-a

Ediţia a II-a apare în 2009, la 10 ani de la prima ediţie (1998).
Continuarea vieţii acestei cărţi de Farmacologie generală, prin reeditarea într-o ediţie nouă, revizuită şi up-datată, se justifică prin faptul că ediţia I a cărţii a fost foarte bine apreciată, de către cititorii cărora le-a fost adresată (studenţi, absolvenţi, licenţiaţi, profesionişti în domeniu), pentru pregătirea lor în diferite etape (anul III de facultate, examen de licenţă, concurs de rezidenţiat, examen de atestare în specialitate). De la apariţia ei, în ediţia I, cartea se află pe lista bibliografiei recomandate la nivel naţional, pentru examenul de licenţă în farmacie, concursul de rezidenţiat în farmacie şi examenul de atestare în specialităţile de Laborator farmaceutic şi Farmacie clinică.
Această ediţie, a II-a, este revizuită şi completată cu noutăţile în domeniu. Sunt introduse cunoştinţele noi, referitoare la:
 sistemele enzimatice oxidazice dependente de citocromul P450 (enzimele familiei CYP), precum şi inductorii şi inhibitorii medicamentoşi şi alimentari;
 polimorfismul enzimatic determinat genetic;
 intervenţia determinismului genetic în manifestarea farmacologică a factorilor sex, vârstă, etnie şi rasă;
 variabilitatea inter- şi intraindividuală a răspunsului terapeutic, determinată de polimor¬fismul genetic enzimatic şi al receptorilor, de factorii sex, vârstă, etnie, rasă, stare de graviditate şi patologie asociată (insuficienţele hepatică şi renală, precum şi obezitate);
 chiralitatea (stereoizomeria) ca factor de variabilitate farmacoterapeutică;
 bioritmurile (cronofarmacologia);
 fenomenele placebo-nocebo în farmacoterapie;
 tipologia psihoneuroendocrină (adrenergică, opioidă, serotoninergică, etc.), ca factor de variabilitate în reactivitatea la medicamente;
 alimentaţia ca factor major de interacţiuni biofarmaceutice şi farmacologice cu medicamentele;
 biomarkeri farmacogenomici de predicţie clinică a incidenţei reacţiilor adverse (RA) în populaţie;
 transmisiile semnalizatoare ca loc de acţiune farmacodinamică, revizuite şi up-datate (coliner¬gică, adrenergică, dopaminergică, serotoninergică, histaminergică, GABA-ergică, opioidergică, icosanoidergică), precum şi nou introduse (glutamatergică, cannabinoidergică, purinergică).
Numeroasele exemple de medicamente date în carte sunt revizuite şi completate cu medicamentele moderne, frecvent indicate în terapeutică.
Actualizarea datelor privind transmisiile semnalizatoare (în cadrul cap. 6) a fost realizată de tinere cadre didactice, din centrele universitare Bucureşti şi Iaşi, cărora, personal, le mulţumesc şi pe această cale, pentru deschiderea colegială promptă spre colaborare şi pentru performanţa atinsă. Identitatea acestora este prezentată la pagina de autori şi colaboratori.
Considerăm că această reeditare este oportună, având în vedere valoarea intrinsecă a cărţii (din punct de vedere atât al extinderii pe toate ramurile principale ale farmacologiei generale şi al consistenţei datelor, cât şi al sistematizării didactice).

Prof. dr. Aurelia Nicoleta Cristea