"Simona Dragan are forta de a supune textele de autoritate asupra carora se apleaca unei lecturi personale, «vede» ideile in intricaå£ia lor originara, le restructureaza in conformitate cu propriul ei scenariu. Tin sa apreciez faptul ca, in ciuda tematicii sale, lucrarea de fata nu este arida, nu sufera (decat in proportii acceptabile) de acea placiditate stilistica, inevitabila analizelor teoretice. Capacitatea de sinteza, spiritul critic, precizia terminologica, luciditatea si supletea, calmul operator, toate acestea atesta o certa vocatie teoretica". (Mircea Martin)

"Cum se intampa cand o ecuatie care a umilit cerbicia multor duzini de matematicieni isi afla mintea capabila sa-i dea de capat, impartasim in cazul de fata bucuria unei revelatii: pare ca Foucault si consorå£ii, cei ce in loc de scrieri si texte au inventat uzul sofisticat al scriiturii si discursului, au intalnit in autoarea de fata un autentic partener de dialog. Avem a face cu o lucrare fara caracter compilativ, demonstrand o amprenta personala, o anumita prospetime a observatiei directe, un soi de entuziasm agreabil al dezbaterii de idei, care se transmite si cititorului, smulgandu-l reflexelor lui sceptice ori obosite". (Paul Cornea)

"In opinia mea, un merit major al Simonei Dragan este acela de a reusi, intr-o maniera indubitabil personala, sa exprime, cu o eleganta a claritatii ce se remarca de la prima la ultima pagina a lucrarii, unele dintre cele mai complicate, ca sa nu spunem «stufoase», idei formulate vreodata in perimetrul stiintelor filologice". (Caius Dobrescu)