În vara anului 1943, într-un sătuc din Nisa transformat în ghetou de ocupanţii italieni, adolescenta Esther descoperă ce înseamnă să fii evreu în vremuri de restrişte. Fata învaţă lecţia dură a fricii, a umilinţei şi a durerii pricinuite de pierderea unui părinte. După război, odată ajunsă

În noul stat Israel, speranţele lui Esther se năruie în faţa realităţii dure: tărâmul făgăduinţei e nu e aducător de alinare decât pentru câţiva. Aici o cunoaşte pe Nejma, o tânără palestiniană din taberele de refugiaţi, a cărei disperare o înţelege prea bine, după cum înţelege şi că, atâta vreme cât războaiele vor continua să existe, cei fără patrie nu sunt altceva decât nişte stele rătăcitoare.