în cadrul sintezei neopatristice şi al mişcării liturgice rea­li­zate la începutul secolului al XX�'lea în teologia ortodoxă, ­pă­rin­te­le Alexander Schmemann este considerat unul dintre cei mai avizaţi teologi ortodocşi ruşi şi unul dintre cei mai reprezentativi artizani ai sintezei dintre dogmatică şi cultul ortodox. El rămâne în spaţiul teologiei contemporane unul dintre cei mai mari liturgişti ortodocşi şi poate unul dintre cei mai profunzi teologi creştini, care a reuşit să răspundă la provo­că­rile şi la problemele spirituale ale modernismului şi postmoder­nismului. Opera sa liturgică şi teologică poate fi ase­mă­nată cu o Liturghie neîntreruptă, ce se întinde peste toate veacurile creş­tine, pe care a slujit�'o cu toată viaţa, energia şi mai ales cu iubirea sa nemărginită pentru ceilalţi şi cu o smerenie adâncă înaintea lui Dumnezeu Cel în Treime, în Biserica prea­slăvită a lui Hristos.