Cuprins:
Argument la editie
în loc de prefatã (Zoe Dumitrescu-Busulenga), 1978
Cuvânt înainte (Amita Bhose)
I. India în romantismul european
II. India în constiinta poporului român
III. India în constiinta lui Eminescu
IV. De ce Eminescu a fost atras de India?
V. Ecouri din Kalidasa
VI. întâlnirea cu buddhismul
VII. Trecerea la Vede
Apendice
Bibliografie
Postfatã (Zoe Dumitrescu-Busulenga), 2001
Note finale (Mihai Dascal)

"In 1971, când am fost invitatã la Congresul traducãtorilor - mãrturiseste Amita Bhose - am cerut guvernului român o bursã de doctorat, nu pentru a avea neapãrat un titlu, ci din nevoia lãuntricã, tot mai stringentã, de a mã lãmuri pe mine însãmi, deplin, de misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea si profunzimea liricii indiene. Care sunt influentele si confluentele indiene în opera marelui poet român, cât de mult aprofundase el cultura poporului meu? - iatã întrebãrile cãrora doream cu ardoare, mai ales dupã aparitia volumului Eminescu: Kavita (Poezii), sã le rãspund".

Pentru Amita Bhose, Eminescu "reprezintã esenta spiritualitãtii românesti. Poetul nu s-a apropiat de India dintr-o curiozitate intelectualã, ci pentru a se regãsi pe sine". Ca si Sergiu Al-George, domnia-sa a sustinut cã România si India au acelasi fond al sensibilitãtii. Pânã la acea vreme se scrisese putin despre preocupãrile indianistice ale lui Eminescu, repetându-se aceleasi lucruri, fiind depistate doar sursele cu dovezi certe, textuale. Cercetãrile sale au relevat substratul indian în gândirea eminescianã si reprezintã o contributie exegeticã de mare valoare si o adevãratã originalitate, Influenta indianã asupra gândirii lui Eminescu înscriindu-se în rândul lucrãrilor de referintã dedicate marelui poet român. Amita Bhose a mers pe drumuri nebãtute, cu o mare rigoare si sobrietate, concluzionând: "Mihai Eminescu e singurul poet european care a fãcut India nemuritoare în tara sa".

Dorinta autoarei de a cerceta operele lui Eminescu si-a avut originea, asa, cum declarã într-un interviu, în respectul profund fatã de poet. De aceea poate cã nu e întâmplãtoare remarca doamnei Zoe Dumitrescu-Busulenga: "a iubit, poate, tara noastrã, mai mult decât multi români si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei".

*

Ampla sa tezã de doctorat intitulatã Influenta indianã asupra gândirii lui Eminescu, sustinutã sub îndrumarea prof.dr.docent Zoe Dumitrescu-Busulenga, a fost publicatã în 1978 la Editura Junimea sub titlul Eminescu si India. In 2001, a teza a fost inclusã în cartea Eminescu (care cuprinde studiile, articolele, interviurile, conferintele Amitei Bhose avându-l ca subiect pe Eminescu), apãrutã la Mihai Dascal Editor. Prezentul volum cuprinde, fatã de prima editie, si o postfatã - O nobilã prietenã, realizatã de prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Busulenga, în 2001, unde, cu sensibilitate, creioneazã portretul Amitei Bhose - si Notele alcãtuite de Mihai Dascal, care comenteazã lucrarea cu pertinentã si reproduc referatele personalitãtilor istoriei literare românesti ale momentului. Documentele sunt inedite, din arhiva autoarei si recuperarea lor este atât în serviciul operei celei ce l-a tradus pentru prima oarã pe Eminescu în India cât si al operei eminesciene.

Cuvânt înainte (Amita Bhose)
fragment

Prima mea întâlnire cu poezia eminescianã mi-a produs o mare uimire. Descopeream o întreagã lume, în care Orientul se întâlneste cu Occidentul, Europa se uneste cu Asia, finitul se "desmãrgineste" si granitele se sterg. Poezia lui Eminescu în totalitatea ei, de la oda funebrã La mormântul lui Aron Pumnul pânã la epitaful purificat al poetului, Mai am un singur dor - mi s-a dezvãluit astfel ca o melodie neîntreruptã, îngemãnând toate hotarele timpului si ale spatiului.
O asemenea experientã am avut numai cu literatura indianã, de la imnurile vedice pânã la scrierile buddhiste, de la operele lui Kalidasa pânã la cântecele vaisnave si poeziile lui Rabindranath Tagore. De atunci n-am mai putut sã-l consider pe Mihai Eminescu doar un poet european. Pentru mine, Eminescu a fost si este un kavi (poet-întelept) indian, un gânditor care priveste viata prin prisma filozofiei.
Dar Eminescu e poetul României. Momentul Eminescu simbolizeazã întreaga spiritualitate româneascã. Creatia eminescianã oglindeste pe deplin cultura româneascã... Totusi Eminescu ar fi putut sã fie si un poet al Indiei.
Oare acest fapt nu-i destul de grãitor sã indice cã poporul român si cel indian au un fond comun de sensibilitate? Altfel cum au putut versurile eminesciene sã-mi aminteascã imediat poezia lui Tagore? Cunoscându-l pe Eminescu, parcã l-am redescoperit pe Tagore, poetul tãrii mele.
De aceea, mi s-a pãrut de la început cã indianismul lui Eminescu n-a fost deloc întâmplãtor, cu atât mai putin un ecou al orientalismului romantic german sau o manifestare a influentei schopenhaueriene. Caracteristicile literaturii indiene, adeseori întâlnite în opera eminescianã, sunt, pe de o parte, înrãdãcinate în traditia literarã a pãmântului sãu natal, iar pe de altã parte, exprimarea sentimentelor sau cugetãrilor proprii ale poetului. Cunostinta textelor indiene i-a slujit doar sã-si cristalizeze gândurile pentru a ajunge la un anumit nivel al perfectionãrii artistice.
în aceastã lucrare am încercat sã urmãresc evolutia gândirii eminesciene în lumina gândirii indiene. Dificultatea unei asemenea cercetãri este în afara oricãrei discutii. Riscurile sunt si ele inevitabile, ca în orice nouã abordare stiintificã.
Cercetarea operei eminesciene, antume, postume, precum si variantele lor, editate sau încã rãmase în filele manuscriselor, m-a îndemnat sã cred cã influenta indianã la Eminescu n-a fost una suprapusã, adãugatã din afarã; ea a fost o asimilare organicã. Poate de aceea e nevoie ca Eminescu sã fie citit si cercetat cu sentimentele si sensibilitatea unui indian, ca "asemãnãtorul" sã poatã mai lesne recunoaste "asemãnãtorul".