Lucrarea îşi propune abordarea unor teme ce se regăsesc în Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, precum şi în celelalte acte normative din domeniul asigurărilor generale. Având drept preambul scurta prezentare doctrinară a materiei asigurărilor şi continuând cu soluţiile pronunţate de către instanţe pe această temă, lucrarea se caracterizează prin nuanţarea anumitor subiecte de interes general şi aprofundarea unor opinii de reală importanţă pentru actualitatea legislativă şi practica juridică a domeniului. încadrate într-un context general şi tratate în funcţie de specificul fiecăruia, subiecte precum condiţiile, modalităţile, limitele răspunderii asigurătorului sau, după caz, ale asiguratului prezintă importanţă atât sub aspect juridic, cât şi din prisma conturării unei stabilităţi sociale concrete.

în fine, lucrarea nu este străină de prevederile europene în materia asigurărilor, susţinând importanţa raportării permanente la acquis-ul comunitar şi la normele ce determină o veritabilă „unitate în diversitate legislativă”.