în acest volum, autorul prezintă o secţiune din viaţa vibrantă a unui cenaclu, foarte complex, al unor şcolari din Capitală, care au activat în palatul domnesc de pe dealul Cotrocenilor. Şi, pentru că aceşti copii şi adolescenţi căutau să slujească deopotrivă mai toate muzele, inclusiv pe cele nenăscute încă la vârsta mitologiei greceşti – au numit cenaclul lor „Studioul de creaţie”. Sub îndrumarea şi a regretatei poete Veronica Porumbacu (vreme de vreo trei ani), cu sprijinul activ al multor poeţi, prozatori, pictori, muzicieni, ziarişti, actori, cadre didactice, cu aportul direct al unor instituţii de cultură – membrii studioului învăţau alfabetul exprimării artistice. Multe şi variate au fost metodele folosite de dascălii acestor copii minunaţi, atent selecţionaţi, pentru a-i face să descopere ei înşişi, cât mai personal, inefabilul, frumosul, surprizele lumii de fiecare zi şi ale propriului EU, potrivind cuvinte, linii, imagini, culori, sunete…