Pentru cei care s-au săturat de artificii şi petarde în ajunul Anului Nou, iată o veste îmbucurătoare: mai nou se poartă... bombele. Mult zgomot, impact garantat şi o mulţime de confetti incluse în preţ. Privind lucrurile din acest unghi, nu putem decât să admirăm intenţiile lui Andrei Gogan care, animat de cele mai bune gânduri, a „plantat” o bombă într-un casetofon, cu scopul de a o detona în noaptea dintre ani. Că prin acestă acţiune personajul intenţionează să ascundă o fraudă, trece deja pe planul doi.

Doar că lucrurile nu funcţionează aşa cum trebuie. Casetofonul, uitat „întâmplător” într-un magazin de antichităţi de către Corina Manea, amanta lui Gogan, este luat de unul dintre angajaţi. încercând să preîntâmpine o catastrofă, Corina decide să dea în vileag totul, însă are de luptat cu rezistenţa lui Andrei, care aproape că o ucide. Găsită în timp util de către poliţie, tânăra reuşeşte totuşi să dea alarma şi curând colonelul Dăneţ şi locotenentul Moşoianu se află pe urmele casetofonului buclucaş. Păcat că aparatului i-a venit chef să voiajeze. Uitată într-un taxi, bomba ajunge în cele din urmă în mânile vechii noastre cunoştinţe, Florence Miga, de acolo la fiul ei şi la încă vreo două alte familii.
între timp Dăneţ şi Moşoianu, proaspăt sculaţi de la cina festivă, dau tot ce pot, însă soarta pare a le juca un renghi. Colindă în zadar cele mai curioase baruri din Bucureşti, întrerup spectacolul unui artist şi trezesc o bolnavă din anestezie, fără a ajunge însă prea departe. Situaţia se prezintă cu atât mai tragic cu cât nimeni nu ştie la ce oră fusese programată bomba.
încercările de a-l găsi pe Gogan se dovedesc şi ele, pentru început, zadarnice. în schimb anchetatorii fac fel de fel de cunoştinţe: o soră obsedată de cultura japoneză, o soţie geloasă şi un cumnat care s-a îmbătat cu... Pepsi.
Gogan pe de altă parte, are alte necazuri. Decis să treacă frontiera la sârbi, el se confruntă cu eterna problemă a evitării grănicerilor. Va reuşi să treacă? Şi vor reuşi poliţiştii să împiedice o catastrofă?

Contrar obiceiului, la acestă carte am savurat cu precădere finalul: liniştea care se lasă peste casele golite de petrecăreţi, viaţa ce îşi reintră în ritm, oamenii care revin la o existenţa monotonă, lipsită de satisfacţii majore, din cursul anului. Undeva, într-o poză, un mort aruncă priviri încărcate de trecut...