Volumul cuprinde povestirile publicate de Vladimir Nabokov in rusa, intre anii 1920-1940, traduse de Adriana Liciu; cele scrise in rusa, unele nepublicate la vremea aceea, altele aparute doar in revistele rusesti din Berlin sau Paris, traduse in engleza de Dmitri Nabokov, fiul autorului, si reunite in volumul The Stories of Vladimir Nabokov, dupa care s-a realizat traducerea in limba romana de catre Veronica D. Niculescu; si povestirile scrise in engleza si aparute in volumul Nabokov’s Dozen (cu exceptia textului „Mademoiselle O”, care a fost scris initial in franceza), traduse de Anca Baicoianu.
Povestirile reunite in acest volum ofera o remarcabila viziune de ansamblu asupra evolutiei unui scriitor magnific... Efectul unei asemenea desavirsiri a exprimarii indica o finete a auzului, o inventivitate profund uimitoare si fara limite – zboruri ample ale imaginatiei.“ (The New Yorker)
„Probabil cea mai adinca, cea mai importanta tema, indiferent daca constituie subiectul propriu-zis sau se strecoara printre rinduri, este dispretul lui Nabokov fata de cruzime – cruzimea oamenilor, cruzimea sortii –, iar in Povestiri... exemplele sint numeroase...“ (Dmitri Nabokov)
„Povestirile scrise in aceasta perioada (1920-1940) infatiseaza o Rusie fermecata, o populatie de expatriati, observati atent, cu excentricitatile lor de fiinte asuprite, care profita prin purtare de natura provizorie a propriei cetatenii... Exista ceva incintator in felul in care Nabokov, descendent aristocrat si artist autocratic, si-a imprumutat imaginatia, cu atita cuprindere si veselie, acestei ambiante de mahala a exilului in saracie. (John Updike, The New York Times)
„Nici un autor nu a exprimat in culori mai vii, nu a explorat cu mai multa forta si varietate fizica imperativa pentru a da forma si sens unei experiente, ca apoi sa poata fi inteleasa si indurata.“ (Washington Times)