Mitul Nae Ionescu este – după cum arată şi titlul – în principal o radiografiere a cultului lui Nae Ionescu. După interludiul comunist, perioadă în care cultul lui Nae Ionescu nu s-a putut manifesta în perimetrul României (s-a exprimat totuşi în exilul românesc), odată cu prăbuşirea vechiului regim, mitul a fost resuscitat în viaţa culturală românească, fiind animat de o pleiadă de intelectuali, mulţi din ei cu vederi patent ortodoxiste. Lucrarea aduce o mulţime de probe care consfinţesc existenţa actuală a acestui mit, analizând totodată formele sale de manifestare, pe care încearcă să le tipologizeze şi să le explice. Este prima operaţie de acest gen întreprinsă în cultura română.

Mitul lui Nae Ionescu nu se constituie doar într-o descriere şi o analiză a manifestărilor culturale encomiastice stârnite de figura lui Nae Ionescu, ci ambiţionează să demonstreze vacuitatea acestui mit. în acest sens, cartea reconstituie filosofia politică a mentorului „tinerei generaţii”, operaţie dificilă dat fiind faptul că Nae Ionescu nu şi-a exprimat-o global şi sistematic, ci răzleţ şi fragmentar, într-o puzderie de intervenţii publice (în publicistică mai ales, dar şi în conferinţe, în cursuri universitare etc.). Astfel, autorul îşi construieşte demersul insistând asupra următoarelor capitole: Originile unui cult, Concepţia politică naeionesciană, Cultul post-comunist, Critica naeionescianismului .