1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII

1.1 Diagnosticul diferenţial
1.2 Epidemiologie şi evoluţie
1.3 Tulburări comorbide
1.4 Patogeneză

1.4.1 Influenţe biologice
1.4.2 Influenţe psihice
1.4.3 Influenţe sociale
1.4.4 Evaluare rezumativă

1.5 Programe de prevenţie
1.6. Terapia

1.6.1 Programe terapeutice cognitive pentru rezolvarea de probleme/dezvoltarea competenţelor sociale
1.6.2 Programe terapeutice pentru părinţi
1.6.3 Terapia comportamentală a familiei
1.6.4 Programul terapeutic multimodal
1.6.5 Farmacoterapia
1.6.6 Eficienţa terapeutică
1.6.7 întreruperea terapiei

2 RECOMANDĂRI

2.1 Recomandări privind diagnosticul şi monitorizarea

2.1.1 Intervievarea părinţilor şi a educatorului sau a profesorului
2.1.2 Investigarea, monitorizarea comportamentului şi evaluarea psihopatologică a copilului/adolescentului
2.1.3 Utilizarea chestionarului în vederea diagnosticării psihice şi a comportamentului
2.1.4 Diagnostic psihologic suplimentar
2.1.5 Anamneza referitoare la simptomele fi zice şi diagnosticul somatic
2.1.6 Recomandări pentru monitorizarea evoluţiei

2.2 Recomandări privind tipul de intervenţie
2.3 Recomandări pentru terapie

2.3.1 Consilierea şi intervenţiile la nivelul familiei şi al grădiniţei/ şcolii
2.3.2 Intervenţii la nivelul grupului celor de aceeaşi vârstă
2.3.3 Terapia cognitiv-comportamentală a copilului/ adolescentului
2.3.4 Terapia medicamentoasă

3 PROCEDURI PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TERAPIE

3.1 Proceduri pentru diagnosticul şi evaluarea intervenţiei în cazul tulburărilor de comportament antisocial-agresiv

3.1.1 DCL-SSV: Scala de diagnostic pentru tulburări de conduită
3.1.2 EKI: Intervievarea părinţilor în vederea evaluării interacţiunii părinţi-copil
3.1.3 FBB-SSV/ SBB-SSV: Chestionarului adresat aparţinătorilor pentru tulburări de conduită/ Chestionarul de autoevaluare pentru tulburări de conduită
3.1.4 HSQ-D: Chestionarului adresat părinţilor referitor la situaţii problematice în familie
3.1.5 EAS-B/F: Chestionarul de evaluare a comportamentului agresiv în situaţii concrete
3.1.6 STAXI: Inventarul anxietăţii ca stare
3.1.7 IKOV: Inventarul comportamentului conflictual între părinţi şi adolescenţi
3.1.8 FEKS: Chestionarul pentru evaluarea controlului copilului

3.2 Metode de terapie pentru tulburări de comportament antisocial-agresiv

3.2.1 Program terapeutic pentru copiii agresivi
3.2.2 Program terapeutic pentru adolescenţi
3.2.3 Programul terapeutic pentru copiii cu probleme comportamentale de tip hiperchinetic şi opozant (THOP)
3.2.4 Copilul hiperactiv şi încăpăţânat
3.2.5 Programul de terapie pentru adolescenţi cu tulburări ale stimei de sine, ale performanţei şi de relaţionare (SELBST)
3.2.6 Programul de prevenţie a violenţei în şcoală

4 MATERIALE
5 EXEMPLU DE CAZ

5.1 Informaţii cu privire la evaluări spontane şi întrebări despre simptomatologie
5.2 Istoricul dezvoltării pacientului şi anamneza tulburării
5.3 Evaluări psihice la începutul terapiei
5.4 Evaluări somatice
5.5 Analiza comportamentală
5.6 Diagnosticul la începutul terapiei
5.7 Scopurile terapiei şi prognoza
5.8 Planul terapeutic
5.9 Evoluţia terapiei
5.10 Evaluarea efectelor intervenţiei

6 Bibliografie

Diagnosticul şi terapia tulburărilor de comportament-antisocial agresiv la copii şi adolescenţi prezintă o provocare deosebită, pentru că aceste tulburări apar frecvent, au o evoluţie cronică, şi sunt difi cil de tratat. în sistemele de diagnostic este folosit adesea termenul de tulburare de conduită pentru a denumi această grupare de tulburări de externalizare. Adesea acest concept este interpretat greşit, pentru că şi alte tulburări de externalizare ale comportamentului social (de exemplu, retragerea socială sau fobia socială) sunt subsumate acestei noţiuni. în termenul de tulburare de conduită intră tulburarea de comportament opozant (ce este îndreptată spre adulţi, şi nu include acţiuni agresive îndreptate spre aceştia), dar şi tulburări de comportament agresiv (care include manifestarea agresivităţii verbale şi fi zice îndreptate spre persoane sau obiecte), şi comportamente antisociale (ce se referă la încălcarea normelor sociale).

Manualul de faţă este rezultatul muncii de cercetare de o viaţă al autorilor. Acesta se bazează pe recomandările pentru diagnostic şi tratament ale tulburărilor de conduită, aparţinând unor instituţii ştiinţifi ce germane şi internaţionale, în special pe: – Recomandările pentru diagnosticul şi tratamentul tulburărilor de conduită, realizate de Societatea Germană de Psihiatrie şi Psihoterapie pentru Copii şi Adolescenţi împreună cu Organizaţiile de Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi (2003);
– Recomandările pentru diagnosticul şi psihoterapia tulburărilor de comportament antisocial-agresiv din perioada copilăriei şi adolescenţei (Döpfner & Petermann, 2004);

– Parametri practici pentru evaluarea şi tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu tulburare de conduită (The Practice Parameters for Assessment and Treatment of Children and Adolescents with Conduct Disorder) (American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 1997)

Manualul se împarte în cinci capitole:
în capitolul unu este prezentat Stadiul actual al cercetării cu privire la simptomatologie, comorbiditate, patogeneză, evoluţie, terapie şi sunt rezumate aspecte relevante referitoare la recomandări.

în capitolul doi sunt formulate Recomandări cu privire la următoarele domenii şi transpunerea lor în practică:
– diagnostic şi evaluare post-tratament (follow-up);
– tipul de intervenţie;
– intervenţii;

în capitolul trei sunt descrise pe scurt Proceduri ce pot fi utilizate pentru diagnostic, tratament şi evaluare post-tratament (follow-up)

Capitolul patru conţine Materiale pentru diagnostic şi follow-up, consilierea părinţilor, farmacoterapie, uşurând astfel transpunerea recomandărilor în practica clinică concretă.

în capitolul cinci sunt ilustrate recomandările pentru practica clinică prin intermediul unui Exemplu de caz. Prezentarea se orienteaza pe punctele principale ale raportărilor către observator din cadrul propunerilor unei psihoterapii încadrate în contextul legitim de îngrijire a pacienţilor.

Capitolele 1 şi 5 sunt elaborate de Franz Petermann. Capitolele 2-4 cuprind materiale şi metode şi aparţin lui Manfred Döpfner şi lui Martin Schmidt. Volumul este completat de un Ghid al comportamentului agresiv (Petermann, Döpfner & Schmidt, 2001), care cuprinde informaţii utile pentru pacienţi, părinţi, profesori şi educatori. Ghidul informează de asemenea despre simptomatică, cauze, desfăşurarea şi posibilităţile de tratament ale acestor tulburări de comportament antisocial-agresiv. Părinţii, profesorii şi educatorii primesc informaţii concrete despre problematica acestor tulburări în familie, şcoală şi grădiniţă, iar adolescenţilor li se dau indicii pentru autoajutor.