Există cărţi care au misiunea de a deschide alte drumuri, deşi cărţile în sine sunt rezultatul unor gândiri anterioare. Ceea ce a scris acum Valentina Sandu-Dediu cred că se situează pe un asemenea traseu. Ceea ce este prezent în acest volum ca sâmbure al întregului demers situează discursul pe un registru grav şi mereu invadat de descoperiri. Citind paginile dedicate Stilului, ne întrebăm fireşte câte răspunsuri mai sunt posibile într-o chestiune fără sfârşit. Cu fiecare dintre acestea, se iveşte o altă fereastră deschisă, ceea ce face din primul capitol, Despre stilul muzical, un autentic impuls pentru comentarii adiţionale în jurul unui „fir roşu” sau de altă culoare distinctivă. Tot ce spune autoarea este în mod voit un refuz al definitivului şi o acceptare a negocierilor intelectuale. Suntem convinşi că ne aflăm în faţa unei lucrări care ne conduce, de la o etapă la alta, în existenţa profesională a Valentinei Sandu-Dediu. Acest volum, autentică „valiză cu idei, studii şi lecturi”, este purtat de autoare cu o liniştită înţelegere a preocupărilor sale, departe de dramaticele confruntări pe care le descoperim totuşi în substratul expunerilor, în eventualitatea presupusă a unor dezbateri. Impresia generală la lectură este cea a adiţionării de argumente, idei, repere şi definiri, sub semnul unei personalităţi ce îşi proiectează şi desăvârşeşte între timp propria arhitectură. Acţiunea este utilă şi celorlalţi, prin ce a realizat acum, adică ceea ce se numeşte, în artă sau ştiinţă, o „carte de învăţătură”.