I Psihologie şi religie
Prefaţă
1 Autonomia inconştientului
2 Dogmă şi simboluri naturale
3 Istoria şi psihologia unui simbol natural

II încercare de interpretare psihologică a dogmei Trinităţii
Observaţie preliminară
1 Paralele precreştine la ideea de Trinitate
A. Babilon
B. Egipt
C. Grecia
2 Tată, Fiu şi Duh
3 Simbolurile
A. Symbolum Apostolicum
B. Simbolul lui Grigorie Taumaturgul
C. Simbolul nicean
D. Simbolul niceeano-constantinopolitan, athanasian şi lateranian
4 Cele trei Persoane din perspectivă psihologică
A. Ipoteza arhetipului
B. Christos ca arhetip
C. Duhul Sfânt
5 Problema celui de-al patrulea
A. Ideea unei tetrade
B. Psihologia cuaternităţii
C. Generalităţi despre simbolism
6 Consideraţii finale

III Simbolul transsubstanţierii în liturghie
1 Introducere
2 Diferitele părţi ale ritualului transsubstanţierii
A. Oblatio panis
B. Pregătirea potirului
C. Ridicarea potirului pentru jertfă
D. Tămâierea ofrandei şi a altarului
E. Epicleza
F. Consacrarea
G. Marea elevaţie
H. Postconsecratio
I. Sfârşitul canonului
K. Embolismus şi fractio
L. Consignatio
M. Commixtio
N. Rezumat
3 Paralele la misterul transsubstanţierii
A. Teoqualo aztec
B. Viziunea lui Zosimos
4 Despre psihologia liturghiei
A. Generalităţi despre jertfa liturgică
B. Despre semnificaţia psihologică a jertfei
a. Ofrandele
b. Jertfa
c. Jertfitorul
d. Arhetipul jertfei
C. Liturghia şi procesul de individuaţie

IV Cuvânt introductiv la Victor White, Dumnezeu şi inconştientul

V Prefaţă la Zwi Werblowski, Lucifer şi Prometeu

VI Fratele Klaus

VII Despre relaţia dintre psihoterapia şi asistenţa spirituală

VIII Psihanaliza şi asistenţă spirituală

IX Răspuns lui Iov
Lectori Benevolo
Răspuns lui Iov

Partea a doua. Religia orientală

X Comentariu psihologic la Cartea tibetană a Marii Eliberări
1 Deosebirea dintre gândirea orientală şi cea occidentală
2 Comentarii la text

XI Comentariu psihologic la Bardo Thödol (Cartea tibetană a morţilor)

XII Yoga şi Occidentul

XIII Cuvânt introductiv la Deisetz Teitaro Suzuki, Marea eliberare

XIV Despre psihologia meditaţiei orientale

XV Despre sfântul indian. Introducere la Heinrich Zimmer, Drumul spre Sine

XVI Prefaţă la I Ching

Bibliografie
Indice

Poziţia lui Jung în problema religiei, una dintre cele mai interesante şi mai nuanţate adoptate vreodată de un psiholog, a trezit numeroase discuţii şi controverse. Teologii l-au acuzat de «psihologism», iar psihologii şi psihanaliştii de «misticism».
Asemeni lui Freud, Jung consideră religia ca pe rezultatul proiecţiei în cer a psihismului inconştient. Spre deosebire de Freud, care deriva religia din inconştientul personal (complexul patern) şi o considera un fenomen trecător, o «iluzie», pe care ştiinţa o va risipi, Jung atribuie religiei perenitatea pe care o au arhetipurile inconştientului colectiv din care derivă, adică eternitate. Funcţia religiei este nu numai perenă, ci şi vitală, în măsura în care asigură, într-o formă simbolică, legătura dintre inconştientul colectiv şi conştiinţă.
Dacă astfel de afirmaţii pot fi catalogate drept «mistice», va decide cititorul prin lectură proprie. După cum, aceeaşi lectură va decide dacă opţiunea lui Jung de a-şi limita cercetarea doar la faptele accesibile psihologiei (simboluri şi credinţe religioase) poate fi calificată drept reducţionism psihologic.

«Zeii sunt personificări ale conţinuturilor inconştiente, căci ei provin spontan din activitatea psihică inconştientă… Mă lovesc adesea de concepţia eronată că abordarea sau explicarea psihologică a lui Dumnezeu reduce totul la psihologie. De fapt, nu este vorba despre Dumnezeu, ci despre reprezentări ale lui Dumnezeu, aşa cum am subliniat întotdeauna. Astfel de reprezentări şi imagini sunt create de oameni şi aparţin, deci, psihologiei.»
C.G. Jung

«Crucea înseamnă ordinea opusă neordonatului, respectiv haoticului mulţimii amorfe. Ea este de fapt unul dintre simbolurile originare ale ordinii… în domeniul proceselor psihice, ea îndeplineşte funcţia unui punct central care generează ordine şi apare, de aceea, în stările de dezordine psihică, sub forma mandalei împărţită în patru.»

*

«Teologul presupune că prin Dumnezeu înţelegem Ens Absolutum metafizic. Empiristul, dimpotrivă … înţelege, tot atât de firesc, un simplu enunţ şi cel mult un motiv arhetipal care inspiră un astfel de enunţ.»
C.G. Jung