Volumul reuneşte opiniile a cincisprezece tineri eseişti care încearcă să explice de ce pare România blocată într-un model cultural revolut, punând în discuţie rolul intelectualilor noştri publici cu formaţie enciclopedică în societatea actuală.

Autorii pleacă de la ideea că în România, ca şi în societăţile paramoderne, intelectualul public fără o anume specializare îşi face iluzia – şi publicul îi acordă uneori credit – că este capabil să ofere modele sociale. O privire atentă, din tot atâtea unghiuri câţi autori sunt, oferă cititorului invitaţia la dialog despre rolul şi viitorul intelectualităţii româneşti, comportamentul acesteia, valorile pe care trebuie să le promoveze, contribuţia la formarea unor noi generaţii de tineri. Eseiştii pledează pentru o clasă de mijloc a spiritului dominată de intelectualii specialişti în diverse domenii de activitate şi nu pentru intelectualii elitişti, a căror paradă pentru cultura de tip enciclopedic, eclectică, sterilă nu oferă soluţii.

Tonul decent, critica ideilor şi a mentalităţilor şi nu a persoanelor fac din acest volum de eseuri un model de reflecţie asupra modului cum trebuie dezbătute problemele României actuale.