Viaţa fiecărui om este o saga, o poveste, mai mult sau mai puţin importantă, din care nu-i este permis să se retragă când vrea, întrucât a primit-o în dar de la Creator, cu un anumit scop ce trebuie atins conform providenţei. De unde şi miracolul ei, în care se regăsesc şi profanul, dar şi sacrul, şi concretul, palpabilul, dar şi meditaţia, reflecţia, precum şi nevoia imperioasă a omului de a-l desluşi. Neputând în mod raţional să demonstrez nici existenţa, dar nici inexistenţa lui Dumnezeu, am optat, asemenea lui Blaise Pascal, să cred în Dumnezeu, aceasta fiind soluţia câştigătoare ce duce în final la dobândirea unei conştiinţe a prezenţei lui Dumnezeu şi a mântuirii noastre. Pentru că ideea de Dumnezeu va supravieţui şi în condiţiile unei noi ordini mondiale ce se prefigurează pentru secolul al XXI-lea, total diferite de cele de până acum, precum şi în pofida faptului că varianta unei vieţi fără Dumnezeu are din ce în ce mai mulţi adepţi. întrucât omul prin natura lui, neputând suporta nefiinţa şi singurătatea apăsătoare, va apela mereu la Cineva care să-l îndrume în călătoria sa pe acest pământ. Prin urmare, căutându-L pe Dumnezeu, ne căutăm pe noi înşine – cei care, mai bine sau mai rău, continuăm să creăm, prin conştiinţele noastre, Realitatea! Cu dorinţa şi speranţa de a nu fi uitaţi după ce vom fi murit! (Ovidiu PREDESCU