Spaţiul pare să fie cel mai inaccesibil dintre concepte. S-ar părea că este primul principiu al gândirii, dar este greu de spus ce este el însuşi. Oricât de îndrăzneaţă părea să fie, aporia kantiană n-a rezolvat dilema. Ea era mai degrabă o tentativă disperată de a reda spaţiului demnitatea ontologică de atribut al fiinţei, pe care o pierduse după Principia philosophiae a lui Descartes.

începând cu Timaios, în filosofia occidentală spaţiul a fost asociat cu materia. Separarea acestor două concepte este rodul unei evoluţii lente, de care hermetismul nu este total străin. Acestei contribuţii, mai precis celei a alchimiei de la sfârşitul Renaşterii, i-am consacrat paginile care urmează.