Absența unei lucări de specialitate, care să prezinte avatarurile constituționale pe care o instituție ecleziastcă le-a oferit de-a lungul timpului, a constituit punctul de plecare al acestui volum. Studiul de față face parte dintr-un proiect mai amplu, care urmărește modul de funcționare al instituțiilor ecleziastice ortodoxe locale, respectiv parohia și protopopiatul și a interacțiunii acestora cu instituțiile centrale, Episcopie, Mitropolie, Consistoriul, în exercițiul administrației bisericești. De asemenea, cercetarea autorilor urmărește să releve evoluția fiecărei instituții în parte, modul în care unele atribuții au fost transferate de la una la alta sau modul în care aceste atribuții s-au interferat de-a lungul secolului al XIX-lea. Altfel spus, studiul acesta va încerca să reliefeze relația dintre Biserică și modernizare. Faptul că odată cu Statutul Organic, preotul, protopopul, episcopul, mitropolitul au atribuții clar definite denotă un semn al modernizării instituțiilor în cauză. Raționalizarea administrațieii ecleziastice la toate nivelurile a adus cu sine beneficii slujitorilor Sfântului Altar, dar și suficiente provocări.