Problematica acestei cărti nu este, asadar, centrată asupra identitătii lui Iuda, ci asupra modului în care Iuda a fost înteles. Prima parte porneste de la texte si arată dificultatea care apare atunci când încerci să le ordonezi în cadrul unei naratiuni unificate a faptei lui Iuda. Ea se încheie, deci, firesc, cu capitolul III, care constituie argumentarea în favoarea ideii că predarea lui Iisus este un mister. Celelalte două părti aprofundează atitudinile fată de acest mister. A doua tratează atitudinile traditionale: Iuda este un trădător, un mare ticălos, răul prin excelentă. A treia revine asupra unei anume răsturnări a perceptiei figurii lui Iuda, devenită din ce în ce mai evidentă odată cu Reforma, si pune problema noii atitudini fată de acest personaj si a imposibilitătii, notabile cu precădere începând cu secolul al XX-lea, de a-l considera vinovat.