Lectura: Irina Petrescu.

Şi ea continua sã clatine din cap, dar absolut me­canic, cãci în faţa ochilor ei nu se mai afla acum amfitrionul, ci chipul fiului-duşman, pe care-l ura cu atît mai mult cu cît se simţea mai micã şi mai înjositã. îl auzi deodatã reproşîndu-i povestea cu mormîntul lichidat şi, în clipa aceea, din haosul memoriei îi ţîşni, fãrã nici o logicã, o frazã pe care i-o azvîrli cu furie în obraz: Morţii bãtrîni trebuie sã cedeze locul morţilor tineri, sã ştii asta, bãiete!