Ni se oferă astăzi, tipărită în volume, activitatea aproape integrală de jurnalist literar a lui N. Davidescu, în care sunt adunate articole pe teme de estetică generală şi probleme culturale la ordinea zilei, luări de atitudine publică, cronici literare, profiluri de scriitori, articole omagiale sau comemorative, adică toate scrierile care au într-un fel sau altul legătură cu literatura. Prin prezenţă şi constanţă N. Davidescu s-a impus ca un promotor al simbolismului românesc de la „Noi simboliştii?” până la „Estetica poeziei simboliste”. L-a adus în prim plan pe Ştefan Petică adunându-i postum opera în volum; a publicat portrete, medalioane despre Alexandru Macedonski, Iuliu Cezar Săvescu, D. Anghel; a scris cronici de întâmpinare la „Plumb” şi „Poezii” de T. Stoika. In acelaşi stil jurnalistic lejer al unui bun cunoscător al literaturii franceze s-a străduit să impună la noi numele lui Baudelaire, Mallarmé, Remy de Gourmont, Emil Verhaeren, Paul Verlaine, Jean Moréas. în „Estetica poeziei simboliste” este primul critic român care observă că simbolismul este un „succedaneu al idealismului” cu rădăcini în filosofia postkantiană şi în gândirea lui Fichte, idee ce va fi amplu demonstrată în cartea celebră a lui Albert Beguin, „Sufletul romantic şi visul” din 1936. El este cel care a căutat „curentul subteran care formează bazinul de circulaţie al ideilor simboliste” şi l-a ataşat la acest „bazin”, ca precursor profund, pe Eminescu, detronându-l într-un fel din acceastă postură de precursor şi promotor pe Alexandru Macedonski, aderent numai la formula franceză, exterioară totuşi.