Din cuprins:
◊ Intalnirea teologiei cu istoria
◊ Timpul Marilor Naratiuni (Grand Narratives): Hegel si Marx
◊ "Razbunarea zeilor" la fin du si�cle: Nietzsche, criticismul istoric, cautarea pesonajului istoric Iisus
◊ "Profeti" contemporani � profeti fara duh: Spengler, Toynbee. Renasterea teologiei istoriei la inceputul secolului al XX-lea
◊ "Oamenii Mari" ca facatori de istorie. Cultul eroilor si cultul personalitatii ◊ Sfantul ca raspuns la o problema seculara
◊ Profetii postmoderne cu privire la sfarsitul istoriei
◊ Destinul poporului lui Israel, ieri, azi si-n eshaton

Aceasta Introducere la o teologie a istoriei, adica a istoriei vazute prin prisma credintei, isi propune sa faca o incursiune teologica in fieful cat se poate de mundan al istoriei, adresandu-se atat teologului, istoricului sau filozofului, cat si cititorului care vrea un raspuns la o intrebare recurenta: "Care este sensul istoriei?" Desi pentru unii singurul sens al istoriei ar fi nonsensul, noi am plecat de la premisa anselmiana a credintei, aceea ca istoria lumii are un rost, sarcina noastra fiind aceea de a intrezari acest rost. Mai aproape de filozofia speculativa a istoriei (care si ea cauta un sens in istorie, permitandu-si sa elaboreze scenarii ipotetice si chiar sa faca previziuni), dar la polul opus fata de filozofia analitica a istoriei (de sorginte anglo-saxona, preocupata de formularea unor legi istorice similare celor din stiintele naturii), teologia istoriei cauta in aparentul haos al evenimentelor "mana invizibila a lui Dumnezeu�, intrezarita de Sfantul Irineu, recursul la faptul istoric. Intre chemarea lui Avraam si prezent, anticipand Parusia, aceste evenimente ale Istoriei Mantuirii (Heilsgeschichte) apar sub forma unor "parabole� de istorie profana. Descifrarea lor, desi propusa intuitiv de autor, nu anuleza simtul critic al cititorului, ci ii incurajeaza interpretarea proprie.

Octavian Florescu