Problema comunicării este una din cele mai grave urmări ale păcatului şi este prezentată în mod dramatic în istoria turnului Babel. Simţământul conştient sau inconştient al decăderii noastre personale ne face să ne temem a ne descoperi şi a avea încredere în aproapele nostru, deoarece ne temem că, de ne va vedea aşa cum suntem în mod real, ne va respinge. Aşa că zidim împrejurul nostru ziduri de apărare, ţesem perdele de fum şi codificăm mesajele trimise celorlalţi oameni. Cel care înţelege ­problemele comunicării ignoră exprimarea verbală şi ­răspunde direct la mesajul esenţial.
Măsura psihoterapiei depinde de măsura psihoterapeutului, iar măsura acestuia depinde de măsura omeniei din el – acestei raze diafane a iubirii dumnezeiești care a pătruns întunecimea grea a egoismului omenesc. Preotul trebuie să învețe și unele tehnici, căci și aceasta poate fi o dovadă a dragostei, dar va trebui să nu uite niciodată că rodnicia lui pastorală va fi direct proporțională cu gradul iubirii sincere pentru omul ­care se cuibărește în inima lui. Iar psihoterapeutul ­care se va încredința că răspunsul la această ­arzătoare întrebare nu se află în scrierile psihiatrice poate își va depăși prejudecățile și va încerca și teologia. (Pr. Filoteu Faros)