„Această cărticică nu reprezintă pariul unor mari ambiţii auctoriale, nu urmăreşte să revoluţioneze «filosofia iubirii», nici să deschidă vreun drum nou. Nu este nici un manual, un «ghid» al relaţiei de cuplu, cum au început să apară atîtea, ca şi cum ai putea da sfaturi în ceea ce priveşte iubirea! Scopul său este infinit mai modest – şi anume de a depune mărturie despre un fenomen esenţial cum este dragostea, în funcţie de experienţa proprie, de lecturile ce fac şi ele parte din această experienţă şi de meditaţia, cît s-a putut de onestă, în jurul propriilor mele trăiri. Dacă o singură pereche va înţelege ce miracol i se întîmplă, dacă un singur solitar ce suferă din dragoste va depăşi criza, dacă un mare dezamăgit va căpăta puterea şi curajul de a mai încerca o dată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred şi voi crede, pînă la extincţie, că se mai poate încă scrie despre dragoste şi altfel decît în romanele «roz», în filmele de serie X ori în celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importantă pentru a fi abandonată complet şi definitiv melodramei, vulgarităţii, prostului gust. Un subiect vechi de cînd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita să-ţi încerci puterile înţelegerii, precum şi pe cele expresive. Mă întreb cît de sincer am reuşit să fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodată, probabil, oricum nu în aceste proporţii, mă încearcă emoţia. în cele din urmă, nu te poţi prezenta oricum faţă în faţă cu dragostea.”

Liviu Antonesei