Daca exista cineva pe care Gigic sa-l urasca mai mult decat pe individul care-l daduse jos din tramvai si-i trasese doua palme peste ochi, atunci acesta era un domn elegant, cu servieta diplomat. Nu stia foarte bine de ce ura domnii cu serviete diplomat - poate pentru ca acestia reprezentau ceva ce el nu avea sa ajunga niciodata - dar ii ura de moarte.
Asa ca scoase sisul din ciorap si se apropie tiptil de domnul care mergea linistit pe alee, fara sa stie ca moartea ii dadea tarcoale. Cand ajunse la doi pasi de individ, Gigic scoase un racnet fioros si se repezi, facand un salt prin aer, ca o pantera. Salt care trebuia sa se incheie cu infigerea cutitului intre umerii bosorogului.
Numai ca in clipa aceea se intampla ceva.
Ceva bizar si neasteptat.
Servieta diplomat sari din mana domnului cu chelie si ochelari si, in timp ce se rotea prin aer, se transforma intr-o spada cu lama mladioasa si bine ascutita. Spada aceea izbi - oarecum in gluma - cutitul din mana lui Gigic, facandu-l sa se duca, invartindu-se, tocmai in tomberoanele de gunoi ce asteptau masina salubrizarii.
Imediat dupa aceea - dar atat de imediat, incat Gigic avu impresia ca treaba avusese loc simultan - spada se transforma din nou in geanta diplomat - o geanta diplomat solida, tare, zdravana, nu una cu fata din piele moale - si-l pocni atat de puternic in frunte, incat il opri in mijlocul saltului si-l arunca inapoi cativa metri, trantindu-l la pamant.