Lucrarea abordează noţiunile de rezoluţiune şi reziliere în materia contractelor comerciale din perspectiva practicii Tribunalului Bucureşti şi a Curţii de Apel Bucureşti, selectând speţe relevante din ultimii ani, inclusiv 2009–2010, şi subliniind, acolo unde este cazul, fie concordanţa cu teoria rezilierii, fie depărtarea instanţei de la aceasta.

Dintr-o bază de selecţie foarte largă, de aproximativ 2.000 de dosare comerciale ce au avut ca obiect rezoluţiunea şi rezilierea, au fost selectate cele mai interesante, provocatoare şi în acelaşi timp sugestive speţe. Acestea au atras atenţia autorului prin gradul de diversitate oferit, prin respectarea canoanelor clasice ale rezilierii şi rezoluţiunii sau prin discordanţa lor cu teoria consacrată din domeniu, inclusiv prin caracterul irevocabil imprimat în final de Curtea de Apel Bucureşti sau de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Soluţiile instanţelor examinate au fost urmărite sub aspectul evoluţiei lor până la rămânerea irevocabilă a acestora în faţa înaltei Curţi de Casaţie, fiind însoţite de comentarii ce au extras esenţa şi raţionamentul efectiv al judecătorilor ce au pronunţat hotărârea.