Catinca Popescu are o lume numai a ei, care vine de demult şi de foarte departe, din străfunduri arhaice, din straturi străvechi de civilizaţie tradiţională, din rituri, basme şi poveşti populare. Ea a ştiut să topească toate acestea în fiinţa ei într–un fel unic, revărsându–şi prea–plinul sufletesc în lucrări de un farmec aparte. Catinca–i numai una, o artistă adevărată, autentică. Simte, pătrunde cu intuiţia înţelesul tainic al lucrurilor, dibuindu–le miezul, spre a dărui apoi oamenilor bucurie curată prin pictura ei ce surprinde freamătul vieţii. E un om blajin, generos, cu o fire sinceră şi o vitalitate cuceritoare. Are o natură tonică, o filosofie de viaţă senină, har şi haz cât casa. S–o vezi cum îi râd ochii când un tablou îi iese bine şi când vorbeşte despre treburile ei, e o încântare! Pentru mine, prietenia Catincăi este un mare dar. Iar ceasurile petrecute cu ea în minunatul atelier de la mansarda unui bloc din parc sunt unice. Acolo se aude uguitul porumbeilor care vin să poposească pe pervazul ferestrei oblice, în timp ce privirea îţi este defătată de lucrările pictoriţei, ce te iau în stăpânire, te prind în mreaja poveştilor ţesute în forme şi culori năzdrăvane. Ca într–o frescă luminoasă vezi scene din primăveri zglobii, toamne cu atmosferă de chihlimbar, în culori calde, de miere scursă molcom, ierni cu jocuri de copii printre case ale căror acoperişuri parcă–s din vată de zahăr, veri dogoritoare, cu nesfârşite câmpuri de floarea–soarelui. Oameni la muncă sau la petrecere, alaiuri de sărbători, obiceiuri, tradiţii, scene cu împodobirea miresei, nunţi, iarmaroace, cai roşii, animale de curte şi felurite zburătoare, coşuri cu ouă încondeiate, pe toate le găsim în tablouri vesele, meşteşugit, armonios compuse. Catinca pictează cu sufletul şi arta ei e tămăduitoare. Alungă urâtul, plictisul, gândul rău, generând o stare de bucurie. Bucuria lucrurilor simple dar esenţiale, care dau cu adevărat preţ vieţii. Avea multă dreptate Roland Ancer să exclame: Popeştii sunt mulţi în lume, dar numai o singură Catincă! Nici că poate fi contrazis. Dimpotrivă, e o afirmaţie ce se cuvine întărită.

Carmen MIHALACHE