în istoria ei de cinci sau sase mii de ani, cultura indianã a asimilat numeroase elemente strãine pe care le-a adoptat în conformitate cu conditiile climaterice si cu mentalitatea poporului. Primele ritualuri indiene au fost atestate în literatura vedicã. în decursul timpului, sacrificiile practicate de indo-arieni au fost combinate cu obiceiurile autohtonilor pre- si ne-arieni, creând astfel ceremonii numite puja în religia hindusã, continuatoarea religiei vedice.
Cu încetul, divinitãtile adorate de bãstinasi au fost integrate panteonului hindus, cultele lor înlocuindu-le treptat pe cele ale zeilor vedici. Ceremoniile atestate în scripturi (sarti) sunt celebrate de credinciosii hindusi pe întreg cuprinsul subcontinentului indian. Aceste slujbe sunt oficiate în temple sau în casele particulare de cãtre preoti prin declamarea imnurilor si formulelor sanscrite. Simultan, se practicã nenumãrate culte ale zeitãtilor regionale sunt numele generic de vrata. Atât puja cât si vrata sunt sãrbãtori religioase. Cele din categoria puja se bucurã de autoritatea scripturilor, ritualurile lor fiind riguros codificate, iar cele de gen vrata au fost pãstrate în amintirea colectivã a populatiei. Fãrã îndoialã, ele au suferit modificãri, detaliile variind de la un loc la altul. Spre deosebire de puja, vrata apartin în întregime lumii feminine; ele sunt conduse de femei, fãrã oficiere sacerdotalã, cu rostirea poeziilor si formulelor în limbile regionale.
Sãrbãtorile de tip vrata reprezintã asadar într-o mai mare mãsurã viata poporului: de aceea ele prezintã un interes folcloric si etnografic mai mare. Dar nici cele de tip puja nu sunt lipsite de coloratura popularã. în decursul secolelor unele au pãtruns în altele, fãcând imposibilã o deosebire netã între ele.
..................................................
Luna asvina (septembrie-octombrie)

Durga puja
Serbarea Zeitei-mamã, cel mai mare festival al hindusilor bengalezi, este celebratã pe toate meridianele lumii, acolo unde se aflã comunitãti bengaleze. în tarã, sãrbãtoarea se întinde începând cu Luna nouã din bhadra si pânã la Luna plinã din asvina. Este tinutã în casele particulare sau în pavilioanele improvizate în piete, în faaa unei statui de lut.
Sãrbãtoarea începe cu oferirea de pomeni strãmosilor - ca în Sâmbãta mortilor la români. Slujbele principale sunt oficiate între cea de-a saptea si cea de-a noua tithi de dupã Luna nouã. în seara celei de-a zecea tithi, dupã ce statuia zeitei a fost scufundatã în râu (preferabil în Gange), toatã lumea se adunã în pavilionul ceremonial; aici, cu ajutorul tulpinilor plantelor iesite din semintele cerealelor puse în pãmânt cu douã sãptãmâni înainte, preotul îi stropeste pe cei adunati cu apã sfintitã, numitã "apa pãcii". Sezonul festiv continuã pânã în seara cu Lunã plinã, culminând cu Laksmi puja. Intervalul este consacrat reuniunii cu rudele si prietenii. Spiritul festivitãtii cere ca în aceste zile oamenii sã se abtinã de le certuri si dispute.

Laksmi puja
în seara cu lunã plinã familia se roagã în fata unui cos plin cu seminte de orez, simbolul zeitei, tinut tot anul în coltul sacru al casei. Casa este decoratã cu flori si cu figuri ritualistice desenate pe podea cu fãinã de orez.

Kali puja sau Diwali
Sãrbãtoarea luminii se tine în noaptea cu Lunã nouã din asvina. Asa cum Durga puja este cea mai mare sãrbãtoare în partea de est, Kali puja este festivalul cel mai important din nordul si sudul Indiei. Ca o altã manifestare a Zeitei-mamã, ea o completeazã pe Durga. Fiind distrugãtoarea rãului, Kali coboarã pe pãmânt, conform mitului, însotitã de un anturaj de stafii. Pentru a îndepãrta efectele negative ale duhurilor se practicã iluminatul si jocurile de artificii. Conceptul are o paralelã în credinta popularã româneascã, conform cãreia spiritele mortilor se întorc pe pãmânt în ajunul Anului Nou.

Laksmi puja
O parte integralã a serbãrii lui Kali o constituie în Bengal cea a lui Laksmi. Sãrbãtoarea începe cu alungarea lui Alaksmi (Nenorocirea); o efigie micã a Nenorocirii, modelatã din baligã de vacã (îngrãsãminte) si fire de pãr lungi din capul fetelor, este pusã pe o vânturãtoare (unealtã fãcutã din împletituri, folositã la cernerea grânelor) si aruncatã la gunoi. Dupã pãrerea lui A. Tagore Nenorocirea ar fi putut reprezenta o altã zeitã agrarã arhaicã, al cãrei cult a fost înlocuit cu cel al lui Laksmi.

Studiul de fatã oferã datele esentiale despre sãrbãtorile religioase hinduse, atât pentru cele ce tin de scripturi cât si pentru cele populare, care se desfãsoarã în cursul anului în partea rãsãriteanã a Indiei, îndeosebi în Bengal. Festivalul carului, Serbarea leagãnului - Jhulan -, ritualurile agrare practicate în cinstea lui Indra, zeul ploii, Serbarea zeitei serpilor - Manasa-puja -, evocarea zeitei norocului - Laksmi vrata -, Serbarea zeitei-mamã - Durga puja -, Ziua fratilor - Bhratr-dvitiya - sunt doar câteva dintre sãrbãtorile religioase pe care autoarea le-a schitat pentru a realiza o imagine de ansamblu a ritualisticii indiene. Iar datele despre sistemul astronomic traditional, obiceiurile zilnice si sãrbãtorile perene întregesc acest tablou al sãrbãtorilor indiene oferit nouã de Amita Bhose.