„ Erau cei mai frumoşi ani ai lui Aziz Bey. Era ca şi cum înota într-un fluviu fierbinte, trecea de cascade, cădea în lacuri moarte şi se regăsea, la sfârşit, învăluit în spumă. îi plăcea ritmul acesta rapid al vieţii lui care căpăta o faţă nouă în fiecare seară. Avea programe la câteva cluburi de noapte, în acelaşi timp, făcea curse între ele, prin viaţa lui treceau femei diferite, cheltuia banii cum arun ci cu apă, era beat de muzică . Aura carismatică pe care a creat-o în jurul lui creştea şi devenea mai puternică; astfel, Aziz Bey trăia cu aroganţă, exact cum îşi dorea. “