Din continutul cartii:
◊ Orice adancire intr­un mod de cunoastere riscam sa ne devina inchisoare.
◊ Posibila intrebare pentru autor: La ce ajuta ideile tale?
◊ Nu exista judecata Istoriei, ci doar gandirea urmasilor
◊ Un risc al scrisului: poate dezvalui impostura in gandire pe care un noian de diplome incearca s­o acopere.
◊ Sa ne cinstim stramosii care au stiut sa se aseze intr­o credinta, facand astfel posibile forme ale binelui.
◊ Ceea ce scapa marilor critici ai comunismului este ca o parte din pacatele acestuia sunt pacatele oricarui stat

Cartea sta sub semnul efortului de a surprinde existenta, tentand salvarea unora din momentele ei pe calea fixarii lor in expresie. Ea da seama astfel de incercarea de salvare prin scris, introdusa ca alternativa la mantuire de modernitate. Recursul la stilul fragmentar este tributar sperantei de a prinde nasterea gandului, de a capta in scris ideea intre momentul ivirii si organizarea ei in sistem. Din aceasta perspectiva, randurile de fata sunt momente ale unei minti atente la propriul mod de­a fi si la contextele ce­i provoaca fluxurile ideatice cotidiene. Cercetarea contextelor de gandire recurge si la o analiza a contemporaneitatii prin hermneutica propriei persoane, fiind astfel simultan intoarcere catre sine si catre ceilalti, in incercarea de­a surprinde ivirea eului in oglinda Alteritatii. Lucrarea este totodata rezultatul faptului­de­a­fi­intrebator, al situarii unei bune parti din existenta in acest mod de­a fi.