Profesorul cu vocaţie este temelia tuturor reformelor şcolare.� spunea Simion Mehedinţi încă din 1929. Fiecare dintre noi este dispus să propună şi să experimenteze strategiile cele mai bune în atingerea obiectivelor propuse. înainte de asta însă cadrul didactic trebuie să-şi cunoască resursele proprii, să fie preocupat de perfecţionarea sa, să ştie limitele fizice şi psihice specifice vârstei copiilor încredinţaţi spre educaţie cât şi baza materială a mijloacelor de învăţământ de care dispune.
Este binecunoscută evocarea făcută de Mihail Sadoveanu dascălului său, Domnu� Trandafir: �Mai cu seamă explicaţiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. îi urmăream înfiorat, auzeam parcă freamătul luptelor şi, acasă, îi visam o noapte întreagă.
Uite, şi acum mi se pare că Domnu� nostru a fost om deosebit. îi scânteiau privirile şi era şi el mişcat când ne spunea de mărirea strămoşilor. Când făcea un semn cu mâna, aşa, într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut, şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui��
De aceea ISTORIA considerată un �dascăl al vieţii� a constituit pentru mine un adevărat izvor de cunoaştere şi învăţăminte, o provocare la studiu, experimente şi constatări.
Noi deja ştim. Sau credem că ştim. Dar suntem datori să facem uşoară strada pentru cei care vor să cunoască. Pot spune că e mai uşor atunci când cei vizaţi sunt animaţi şi de un vag sentiment naţional.