în silvicultura teoretică şi practică din România, Marin Drăcea - considerat
părintele modern al acesteia - a avut numeroase şi importante contribuţii.
Practic, nu au existat domenii în care marele profesor să nu-şi fi spus cuvântul,
auto-rizat de recunoscuta sa competenţă. Susţinerea tezei de doctorat, care a avut
lor în anul 1923, a reprezentat sfârşitul unei perioade de intense cercetări,
desfăşurate în condiţiile dificile, provocate de izbucnirea primei conflagraţii
mondiale. Citind această lucrare, chiar şi la 80 de ani de la apariţia ei în limba
germană, cititorul va rămâne surprins de actualitatea ideilor relevate, datorate
clarviziunii şi expertizei ştiinţifice a autorului.
Lucrarea poartă titlul “Contribuţiuni la cunoaşterea salcâmului în România -
cu privire specială asupra culturii sale pe solurile nisipoase din Oltenia”
[Beitraege zur Kenntnis der Robinie in Rumaenien unter besonder
Berücksichtigung ihrer Kultur auf Sandböden in der Oltenia]. După cum
menţionează autorul, data finalizării acesteia este 26 Mai 1922. Teza o fost
susţinută la Fa-cultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Stat
Ludwig-Maximi-lian din Munchen, conducător ştiinţific fiind renumitul profesor
doctor consilier de stat V. Schupfer. Acesta a fost şi referentul cărţii publicate,
în limba germană, la Editura Tipografia Stereotipia şi Legătoria de Cărţi
“Lucia”, din Calea Plevnei 158, Bucureşti în anul 1928 (după cum este trecut pe
coperta exterioară sau 1926, conform coperţii interne).
Pentru specialiştii cunoscători ai limbii lui Goethe sau - de ce nu? - ai limbii
lui Cotta, Hartig, lucrarea a constiuit un punct de referinţă pentru silvicultura
românească, în general şi pentru silvicultura ameliorativă a terenurilor nisipoase,
în special. Conţinutul acesteia arată că, pentru stoparea fenomenului nisipurilor
mobile din sudul Olteniei, salcâmul reprezintă cea mai potrivită specie sub
raport staţional, ecologic şi economic. Din păcate, prea puţini dintre contemporanii
noştri au [.1]înţeles studiile marelui savant, astfel încât în prezent, după
aproape 80 de ani şi după ce o mare parte din păduri au fost înlăturate, salcâmul
este redescoperit. îl descoperă locuitorii şi autorităţile satelor şi, uneori, îl
redescoperă chiar şi specialiştii. De ce a trebuit să se producă acest dezastru ecologic,
când noi românii dispuneam de un studiu atât de documentat încă de acum
opt decenii, este greu de spus...
Cartea începe printr-o expunere detaliată a răspândirii şi culturii salcâmului
în Europa, iar pentru România se lansează ideea că această specie a fost adusă
de turci şi nu pe drumul cunoscut al vestului, adică prin Franţa / Germania /
Ungaria. Partea a doua prezintă cercetări şi informaţii privind carcteristicile
arborilor de salcâm, unele proprietăţi ale lemnului, precum şi aspecte referitoare
la creşterea lor. Ceea de-a treia parte, care ocupă cel mai întins spaţiu, aduce în
faţa cititorului informaţii asupra structurii crângurilor de salcâm şi a productivităţii
acestora, ceea ce a făcut posibilă întocmirea unei amănunţite tabele de
producţie şi o comparaţie privind productivitatea arboretelor de salcâm din
diferitele regiuni ale Europei. Teza se încheie cu o serie de consideraţii privind
rentabilitatea culturilor de salcâm de pe solurile nisipoase din Oltenia, care
demonstrează superioritatea culturilor de salcâm, comparativ cu alte tipuri de
culturi agricole.
Lucrarea de doctorat a profesorului Marin Drăcea a fost răsplătită cu distincţia
“magna cum laude” de senatul universităţii bavareze şi reprezintă şi
astăzi, când sesizăm o goană după diplome de doctorat - unele bazate pe lucrări
sărace în conţinut - un model de cercetare bine gândit, bine condus şi ca urmare,
cu deosebite rezultate experimentale şi practice.
Mai trebuie spus că intenţia traducerii lucrării din limba germană în limba
română are o istorie a ei: o primă încercare a fost făcută de regretatul dr. ing.
Nicolae Geambaşu care, acum 15 ani, în calitate de director al I.C.A.S., a lansat
ideea necesităţii traducerii acesteia în limba maternă a autorului. Reluarea activităţii
Editurii Silvice, respectiv ideea iniţierii unei Seriei a III-a - “Lucrări de
doctorat”, a readus în actualitate traducerea şi publicarea tezei de doctorat elaborate
de primul director al I.C.A.S., prof. Marin Drăcea. Nici un alt autor, şi
nici o altă lucrare nu ar fi putut deschide mai bine această serie, aceasta fiind şi
ideea care a stat la baza traducerii lucrării, un extrem de mic prinos de
recunoştinţă pe care editura îl aduce marelui înaintaş.
în linii mari, atât cât a fost posibil, traducerea din limba germană în limba
română a păstrat stilul frazei, cu prioritate asupra păstrării autenticităţii şi acurateţei
informaţiei ştiinţifice. Au fost respectate împărţirea şi structura lucrării
originale, după cum au fost menţinute şi structura tabelelor şi a figurilor care,
pentru o citire mai uşoară, au fost introduse în text. Modificări esenţiale nu au
fost operate prin traducerea şi redactarea lucrării.
Dorim să aducem mulţumiri celor care au contribuit esenţial la apariţia acestei
versiuni în limba română: Marian Râşca de la Universitatea “Ştefan cel
Mare” Suceava, pentru prima versiune a traducerii, Marius Teodosiu şi Elena
Avădănii pentru redactarea prezentei versiuni în limba română, Ionel Ichim pentru
redesenarea figurilor, de la Staţiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc.
Sperăm ca această valoroasă lucrare să fie de bun augur pentru deschiderea
Seriei a III-a - ”Lucrări de doctorat” a Editurii Silvice şi, totodată, o revenire la
normalitate în ceea ce priveşte publicarea tezelor de doctorat din silvicultura
românească.
Câmpulung Moldovenesc, Prof. dr. Radu Cenuşă
1 octombrie 2008